35 de gânduri despre „Visator

  1. Am să-ţi povestesc ceva legat de vise. Eu am avut recent un vis care mi-a dat cu virgulă. Şi cu multe, prea multe zecimale după ea.
    Am iubit un bărbat. Eram atât de îndrăgostită de el încât existenţa lui îmi devenise o a doua natură. Îl respiram, îl simţeam în fiecare celulă a trupului şi a sufletului.
    Dar m-am frânt luni de-a rândul în cea mai cruntă dintre dileme. Nu ştiam dacă să-l trăiesc sau să-l visez mai departe.
    Am ales să-l visez.
    Încă nu am aflat dacă am făcut bine sau rău.

  2. Mai rau e sa visezi si sa nu fi sustinut..ptr ca daca acum esti fericita si implinnita alaturi de cel iubit, nu cred ca a fost o alegere proasta renuntarea la „precedentul”..unele vise te darama moral,asta valabil in cazul meu din pacate

  3. poate voi fi, dar mult prea tarziu,cand nu voi mai avea nevoie.am renuntat deja la acel vis prea greu.poate chiar s-a intamplat cu un rost, si nu s-a implinit dintr-un motiv. dar acum din mandrie il urmez in „real” asa cum e el., si imi incerc norocul.nu mai am de pierdut nimic.deja tot ce a fost rau s-a intamplat.

  4. Din toată tărăşenia am înţeles ceva important şi vă spun şi vouă, poate ajută: pot iubi liniştită, oricât de mult şi pe oricine, iar asta e departe de a face vreun rău cuiva câtă vreme renunţ la dorinţa de a fi alături de acel cineva.
    Adică, iubesc şi gata. Dacă e să fie să fim împreună – e minunat, dacă nu – asta e! Dar iubirea, sentimetul acela sublim de comuniune este exclus să mi-l ia careva.

    • te citesc si cumva ma cutremur. poate am inteles gresit : poti iubi oricat si pe oricine. nu stiu daca nu e un ‘dar’sau un blestem
      poate am inteles gresit. in cazul asta,scuze
      nu fac polemica si termin aici. punct

  5. Nu ştiu nici eu, dar e un fel de-a iubi care te detaşează, te eliberează de obsesia celuilalt.
    E departe de libertinism, dar şi de depedenţă. E iubire care se poate asocia cu dragostea împlinită (dacă cuplul se formează) sau poate rămâne la nivel de iubire pură, neviciată de dorinţe sau gelozii.

  6. Gândeşte-te o clipă: să admitem ipoteza în care x iubeşte pe y, dar y nu iubeşte pe x.
    Ce e de făcut?
    Y – cel care nu iubeşte pe x îşi va vedea de viaţa lui cât se poate de liniştit.
    X care iubeşte dar nu are parte de reciprocitate se poate aliena în suferinţa pe care i-o pricinuieşte dorinţa de a fi împreună cu Y sau poate alege să se elibereze de nevoia de prezenţa lui Y, înţelegănd că-l poate iubi liniştit pe Y, pe mai departe, ca pe un apus de soare, ca pe un peisaj superb, sau ca pe un tablou frumos şi valoros pe care nu-l poate lua acasă.
    Concluzii:
    Y e fericit că-şi urmează propria viaţă aşa cum doreşte, iar X îşi poate continua viaţa la fel de liniştit, împăcându-se cu gândul că Y şi-a manifestat libertatea de alegere, dar că iubirea lui poate supravieţui fără urmări nefericite pentru vreunul din ei.
    Acum pare mai logic ce am vrut să spun?
    🙂

  7. Ana, depinde de ei.
    Eu, de exemplu, îi spun de fiecare dată că-l iubesc şi chiar dacă aş fi mută, el ar simţi asta. Dar ştie că îi respect alegerile şi că sunt fericită când el e fericit. Chiar simt asta, fără urmă de ipocrizie!
    Fireşte că dacă el ar opta pentru o variantă promiscuă, aş refuza, fiindcă ne-ar neferici pe toţi. Dar cum e departe de a fi vreun ticălos sau promiscuu, această situaţie se exclude.

    Nu am habar cum aş proceda dacă el m-ar alege pe mine, în exclusivitate.
    😀

  8. Iti doresc multa fericire si sanatate langa cel drag!..tu si el sunteti cei mai importanti, trecutul a fost, si cu greu se mai poate intoarce.iubeste-l mult, si iti va raspunde. As fi vrut ca si EL sa ma iubeasca asa cum iubesti tu, si intr-o zi sa inteleaga adevarata valoare a iubirii.Dar nu il pot obliga sa-mi apartina mai mult decat doreste.Poate timpul…

  9. Îmi cer iertare dacă discuţia te-a deranjat.
    Dacă doreşti, poţi şterge acele comentarii pe care le consideri offtopic. Îţi respect opţiunea. Probabil că am valorizat prea mult experienţa personală atunci când am crezut că poate fi de folos să vorbesc despre ea.

    Vă rog pe amândoi să-mi iertaţi nepriceperea şi vă mulţumesc pentru răbdare.
    😀

  10. 😀
    Eu cred că a fost doar o discuţie simplă în care fiecare şi-a împărtăşit un punct de vedere. Nimeni nu compătimeşte pe nimeni şi nimeni nu încearcă să vindece pe nimeni.
    Facem conversaţie pe marginea unui subiect propus: visul.
    Să mă iertaţi, dar eu nu găsesc nimic nefiresc sau deranjant în asta.
    Văd că se vorbeşte civilizat, dovada că suntem oameni educaţi şi decenţi, iar referinţele făcute sunt personale (adică fiecare vb de experienţa sa) fără a leza pe altcineva sau a comenta neprincipial povestea altuia.
    Doar schimbăm puncte de vedere şi atât.
    🙂

  11. Nu cred ca are vreo legatura cultura.Doar experienta si perspectiva fiecaruia in parte.Oricum,frumos topic:). Incantata placut de explicatiile, indemnurile si toleranta de care ai dat dovata.cu siguranta ne-am abatut de la subiect,si imi cer scuze. o zi insorita si placuta, asa ca la mine iti doresc:)

  12. Pingback: 2010 in review « Punctul de vedere

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s