Ce e important


Acum cateva zile am primit acest text pe email. Nu stiu cine este autorul insa doresc sa impart cu voi aceste ganduri asternute de cineva intr-o situatie,cred, reala.

Poate va regasiti,poate nu,insa ramane un mesaj care este foarte usor de descifrat.

Lectura placuta!

 

Cealalta femeie

Cu putin timp in urma am reusit să ies cu o altă femeie!

În realitate fusese ideea sotiei mele:
-„Stim amândoi că o iubesti !” – mi-a zis într-o zi, luându-mă prin surprindere.
-„Viata este foarte scurta, dedica-i si ei putin timp”
– „Dar eu te iubesc pe tine „, am protestat.
– „Stiu, dar o iubesti si pe ea, deasemenea”.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de câtiva ani.
Din păcate, serviciul si copiii mei îmi permiteau sa o vizitez numai ocazional.
În seara aceea am sunat-o sa o invit la cina si la un film.
-„Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat. [Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitatie surpriză sunt indicii de veste rea.]
/”Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine… Amandoi, singuri… Ce parere ai ?””.
Reflectand un moment, răspunse:
-„Mi-ar plăcea foarte mult.”
Vinerea aceea, in timp ce mergeam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, stiti, nervozitatea aceea care precede o intalnire… Si, pentru Dumnezeu, cand am ajuns, am constatat ca si ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton.
Îsi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare a căsătoriei. Fata ei iradia lumină, ca fata unui inger.
-Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate” – imi spuse urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de bratul meu ca si cum ar fi fost „Prima Doamna a Natiunii”.
Când ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. [Ochii ei puteau să vadă numai literele si cifrele mari]. Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama ma privea, cu un surâs nostalgic pe buze.
-Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.
-„Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar schimb de informatii despre vietile noastre.
Am vorbit atata, ca am pierdut sirul.
-„Voi iesi cu tine si altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit
eu”, spuse Mama.
Cand am dus-o acasa mi-a părut atât de rau ca ne desparteam… Am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
-„Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
-„Foarte placuta, iti multumesc! Mult mai plăcută decat mi-am
imaginat”, i-am răspuns, privind-o recunoscator.
Cateva zile mai tarziu Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atat de rapid, încât nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.
Continea un biletel care spunea: „Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură ca nu voi mai reusi să vin la următoarea întâlnire.
Oricum, am platit pentru tine si sotia ta. Niciodata nu îti vei putea închipui ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.
TE IUBESC Mama”
In acel moment am inteles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC si sa le daruim fiintelor noastre dragi timpul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si familia ta! Acordă-le timp pentru ca ei nu pot astepta.
Daca Mama ta traieste, acordă-i atentia cuvenită! Daca nu, aminteste-ti-o!
Daca vei retrimite acest mesaj, poate vei sensibiliza pe cineva care a uitat ce fiinta minunata este MAMA.
Si aminteste-ti mereu!
DUMNEZEU IARTA, DAR TIMPUL NU IARTA NICIODATA, NICI NU SE POATE INTOARCE!

Anunțuri

Timp


Daca as putea da timpul inapoi 😉

Poate nu l-as da pentru mine. Anii au trecut asa cum i-am lasat sa treaca.

As intoarce acele ceasornicului inainte de momentul in care am ramas fara mama. Poate destinul ei s-ar scrie altfel.

Calator in timp numai la viitor.

Atat.

La ceas de seara va doresc sanatate si mult timp alaturi de cei dragi!

Pretuiti-i ! Nu se stie cat timp aveti de petrecut impreuna.

Noapte buna!

Despre…Iubire


De cateva zile circula pe net o fotografie,nu stiu cat de autentica,nu stiu cat de regizata dar i s-a lipit o eticheta de ‘cea mai’ imagine.

‘Make Love not War’ ar fi subtitlul acesteia.

Fara a avea nicio competenta in ceea ce priveste arta fotografica inclin sa cred, e punctul meu de vedere ;), ca imaginea e destul de fortata si nu cred ca isi poate aroga vreun superlativ sau vreo  asociere cu Iubirea…

Astept contestari 🙂 si contestatari 😉

Mie imagina nu imi spune foarte multe…

cu sinceritate, al dvs. 😉

acelasi 😉

Zambac


Mi-a impodobit sambata si duminica in culori de vara si cu parfum pe masura.

Intre doua ploi ,dusuri reci nemeritate (cred eu) de cei prinsi fara umbrela ,am izbutit sa imi ornamentez doua camere 😉 cu flori de crin, din acela de il gaseam pe toate drumurile 🙂 in anii copilariei fericite….tot nostalgii, fir-ar sa fie, pentru ca la vremea asta crinii erau florile care aduceau aroma de vacanta desi luau drumul catedrei tovarasei invatatoare in ultimele zile de scoala sau in ziua aceea mult asteptata cand tot cenusiul de peste an era uitat atunci cand coronita de flori  si mai ales mult asteptatul pachet de carti (uneori doar una) rasplateau (cata generozitate  😉  dar cu atat mai mult valoarea sentimentala) munca de peste an…Da, am uitat gladiolele, si ele erau alesele la Serbarea de sfarsit de an…crinii, gladiolele cu tulpinile lor luuungi cat o teaca de sabie de cavaler teuton 😉

Cum ziceam…mi-a patruns vara in casa si ii simt parfumul prin toti porii…Binecuvantata sa fie batranica de la o margine de piata care si-a incercat norocul cu asemenea minunatii de flori acum, din pacate, ignorate fara motiv, in favoarea crinilor imperiali, frumosi si ei, dar parca…

Duminica placuta va urez!

PS

Cheia din titlul : de la mama zicere, asa stia ea ca le spune crinilor. Asta ca sa dau si eu mai departe…

PPS 😉

DEX-ul imi pune ordine in amintiri, dar tot nu schimb titlul 😉 , zambacul este crinul rosu care il aveam in gradinita, langa gard, pe vremea cand…ehei… (iertare 😉 )

PPPS ;))

Sa fie si muzica 😉

Dor


Cand ne lipseste ceva spunem ca ne e dor de….ceva, de…cineva…

Ne e dor de cineva drag, de locuri neuitat,de momente in care ne-a fost bine,ne e dor uneori chiar si de noi insine, nostalgii …

Cineva :),nu spui 😉 cine, persoana cu adevarat importanta, ma intreba de ce nu mai scriu…i-am raspuns 😉 in particular…acum am gasit un pretext si cateva clipe de reverie intr-un amurg de ciresar…

Muzica se deruleaza inca pe fundal asa ca mai scormonesc dupa cateva cuvinte pe care sa le astern aici, nu e frumos ca albul sa predomine un crepuscul de-a dreptul stralucitor…

Mi-am luat capsuni si cirese :), le-am pus la frigider sa se raceasca…poate imi era dor de copilarie, de zilele de iunie cu parfum de crini si gust dulce acrisor de cirese, de parfumul capsunilor culese intr-o vara 😉 pe camp cand am facut insolatie…deh, eram voluntari intr-o munca pe care nu mai avea cine sa o faca…

Normal ar fi sa spun eu ce-mi lipseste ;), ce ce imi e dor dar cred ca aceia, acelea de fapt (si le multumesc encore une fois 🙂 ) care trec pe aici cam stiu raspunsul …desigur ca retorica e ceva care ma caracterizeaza in lipsa de argumente ;)….

Mi-e dor de….mama, de…demult, de…visele neimplinite, de…clipele de liniste si lipsite de griji (incep sa-l parafrazez cumva pe Creanga 🙂 ) dar,uite…asa e….n-am si nu voi avea harul lui si nici nu doresc sa fac vreo comparatie cu el…vara aduce cele mai fierbinti amintiri ale vacantelor de odinioara, ale iubirilor sperate…si neimplinite, a dezamagirilor adolescentine, ale emotiilor unui sarut furat 😉 , ale ‘serenadei’facute de la geamul bucatariei la vioara unei fete care n-a aflat nici acum ca am iubit-o candva 🙂 dar care asculta scartaitul semanand a Chiquitita  🙂

Dor…dorinta…vara….zile …nopti….regina noptii ii placea mamei…imi place si mie, nu stiu si nu cred ca ii e acum anotimpul…poate ma insel..in schimb cred ca teii sunt gata sa explodeze pe toate strazile dar pana atunci….pana atunci 🙂 noaptea strazile sunt inmiresmate de parfumul degajat de mana maicii domnului..sau caprifoi (denumire pe care cu greu o sa o retin 😉 ) …missing…

Mi-e dor de mine,cel fara zambet dintr-un album cu fotografii deschis din curiozitate acum cateva zile..eu cel de ieri…mai altfel decat cel de azi pe care mi-e greu sa-l recunosc in orice oglinda in care ma privesc de aproape…

vor trece ani, au trecut ani…dor…in curand voi uita si de dor si nu voi mai sti nici macar daca mi-a fost, imi va fi sau trebuie sa-mi fie dor de ceva…arhiva sentimentala decanteaza din ce in ce mai putin…clipe de neuitat? Cand? Unde?

Seara minunata va doresc !

 

Printre obstacole


Viata nu e decat un slalom printr-un lung sir de obstacole.Ne oprim uneori si savuram cu beatitudine secunda de fericire, clipa mult visata si dorita eterna,mirajul Morganei, visul devenit realitate.

Mi-am dat seama tarziu ca am o cruce de purtat in spate. Tarziu, Poate o simtisem dar o ignorasem. Vedeam viata doar ca o dulce amagire, iluzoria cautare a Iubirii eterne…Cata amaraciune in momentul in care Dumnezeu a luat si nu a dat.

Cata ironie acum, azi, cand primesc scrisoare pe numele mamei de la o banca,cu promotii pentru o viitoare indatorare spre indulcirea nepotilor…nenascutii nepoti ai ei, nenascutii copii ai mei.

Printre obstacole serpuieste viata noastra de zi cu zi.

Ma gandesc adeseori la mama si de multe ori o caut in jurul meu, sa pot schimba o vorba cu ea, sa ii pot spune : Mama, incerc sa ma descurc, sunt bine,atat cat poate fi cineva de bine la vremurile astea dar cred ca ma descurc. Asa cum pot eu, fara prea mari ajutoare. Ca altfel mi-as fi pus curcea la cap si as fi fost langa tine si eu, Dar nu e vremea, va fi atunci cand va vrea Cel de Sus.Incerc sa fiu cat de cat bine, mama. Incerc sa nu fac, macar, mari greseli si sa tin linia de plutire si drumul drept. Nu, nu e nicio tristete si nici disperare in vorbele mele. As vrea sa stii ca incerc sa fiu si fericit, ca ,poate, am atins un inger si ca ingerul acela este ceea ce tu nu ai apucat sa vezi si sa stii.  Poate Tara de ciocolata, din scrisoarea sosita pe numele tau la mai bine de doi ani de cand tu ai fost aleasa sa ajungi acolo Sus inaintea noastra  va deveni realitate pentru urmasul urmasului…Dumnezeu stie…

Printre obstacole sar,nu prea le ocolesc pentru ca nu stiu si prefer sa le infrunt decat sa dau bir cu fugitii din calea lor. Inevitabil vor fi si vor veni si altele asa ca mai bine sa fiu pregatit.

As fi vrut atat de mult sa traim impreuna macar o ultima clipa de fericire, sa-mi poti privi zambetul si sa stii ca, pana la urma, ingerul exista si a coborat pe pamant si pentru mine. Asta mi-as fi dorit. Sper sa ma auzi si sa simti tot ceea ce simt si eu pentru ca eu te simt alaturi de mine pretutindeni…

Farama de fericire as fi vrut sa ti-o  daruiesc tie…poate Dumnezeu va fi bun pana la capat si va asculta toata ruga mea nerostita.

Si celor care popositi intamplator sau nu aici …va doresc o seara buna si…sa aveti parte macar de o bucatica de Rai si de un strop de Iubire, cu I mare.

Seara frumoasa!

De-a valma, devreme


Ca un scrum de tigara scuturat pe marginea unei scrumiere s-a stins printre rotocoale de fum alburii in intunericul noptii. Confuzele cuvinte se stalceau printre dinti nebagand de seama ca povestea cu final fericit era istorie inainte sa inceapa. Parca istoria asta s-a mai scris odata, cumva eram si eu pe-acolo dar n-am bagat de seama ca eram in rolul principal. O umbra prelunga alunecand pe peretii coscoviti , fredonand cantece de odinioara cu parfum de amintire. Valvataia fusese atat de mare incat mistuise si cele din urma vreascuri pastrate pentru..”‘atunci”‘..care atunci? care.'”candva” ?…care…pe care?

N-am fumat niciodata,mi-am zis, metafora asta trebuia sa fie cu aburii expirati intr-o zi geroasa de iarna, poate chiar dintr-un decembrie uitat, un Craciun in transee de beton, lustruind o treime de conserva de pate inghetata si cu …Dumnezeu stie..cat la suta ficat si cat la suta soia, sare si…altele…cand nu stiam la varsta trecerii in maturitate ca in fiecare an pe 25 decembrie este Craciunul…nu ignoranta ci nestiinta copilariei…fericite 😉

Infipte in podea lamele cutitelor scrijeleau neimiloase nu doar amintiri sangerande ci si neputinte aleatorii, resemnari rusinoase si regrete tardive. Ard repede, mi-am zis, prea repede , din ce in ce mai repede…sunt propria-mi lumanare…nu va fi nevoie de alta la momentul…acela…la capataiul mamei n-am vrut sa cred ca va trece ..dincolo si n-am stiut..n-am avut…ard repede si cine nu arde deodata cu mine s-a pierdut si m-a pierdut…ard repede si jarul e deja…cenusa.