Dilema


O zicere,citita mai demult,poate amara,poate dulce,poate adevarata spune asa :

Despre prima iubire credem ca  este ultima iar despre ultima ca este…prima.

😉

Anunțuri

Despre ziua de ieri


Ziua de ieri si surasul Giocondei.

Fara link-uri si fara like-uri.

Caut in ziua de ieri ceea ce maine nu voi mai gasi din ziua de azi.

Un zambet din coltul gurii metamorfozat adeseori in hohot delicat si decent de parca rasului i-ar fi fost interzisa buna dispozitie din motive de buna cuviinta.

Caut pe chipul zilei de ieri zambetul si parca…parca intrezaresc primul fir de par alb ;).

Intelepciune numele tau este….Uitare!

Uitam spre a deveni mai maturi insa fara a uita definitiv si fara a ne maturiza complet.
Copilul din noi isi cere dreptul pentru copilul ce va sa vina.

Zambesc zilei de ieri,dau copy si apoi paste pe chipul tau care lasa coltul gurii in jos in loc de a-l ridica malitios si inteligent,ca intr-un duel de pe vremea muschetarilor, arunc intr-un colt de uitare amara palaria cu boruri largi si …”Ma-nclin,Domnita!”

PS

Vezi ca oasele-mi batrane nu sunt setate pe cronometre digitale ci pe biete clepsidre… si acelea de-o clipa…ai mila de ele 🙂 si te ridica! 😉

Sa ucizi o pasare cantatoare (partea…a X-a)


Cum ziceam ca era reteta?

Se ia o pasare cantatoare, se jumuleste bine, ori de cate ori este nevoie si de fiecare data pana cand…

De cate ori mai este nevoie sa ucizi o pasare cantatoare? Nici nu mai respecti reteta, gasesti modalitatile si motivele cele mai simple si rapide sa scapi de ea. Nu e musai sa o elimini fizic,desi,la urma urmei este cam acelasi lucru.

Numai gandul in sine te infioara. Ce minte bolnava poate ucide o pasare cantatoare? Cui nui place …muzica?Unui suflet negru si odios.

Recensamantul cel mai recent ne arata foarte clar ca procentul pasarilor cantatoare este din ce in ce mai mic, practic sunt pe cale de disparitie, in comparatie cu cel al vanatorilor-ucigasi de pasari cantatoare. Relevant.

Mai am o speranta. Nu stiu daca Pasarea Phoenix (mai) canta sau (mai) vrea sa cante. Cenusa este …muzica in stare pura.

Auditie placuta!

PS

Show will go on.

O iubire de neuitat


Cine s-a contaminat cu sentimentula acela indefinibil si indestructibil devine un bolnav cronic. O boala fara leac pentru cel/cea ce o poarta in suflet ca pe un talisman,mai presus de orice,cu o incapatanare ferventa si total nerecomandata celor…cardiaci 🙂

O iubire de neuitat? Poate. Cum sa uiti ceea ce te poarta dincolo de cele lumesti, dincolo de timp,spatiu si de orice putere de intelegere.

A gresi e omeneste, a persista in greseala este …divin, daca greseala este sa daruiesti Iubire.A iubi fara speranta, o pedeapsa fara de margini.A spera la Iubire, o sisifica povara atat de desueta in zilele noastre.

Speram,uitam,incercam,speram…

🙂

Cateva ganduri rupte ca din…alte vremuri si din alta parte. CV-ul nu a reinviat aici :), vremea trece,oamenii se schimba,inima imbatraneste, se hraneste mai putin cu iluzii si mai mult cu ratiune si medicamente.

Inchin pastila urmatoare in favoarea voastra si o colorez in roz pentru un vis al unei Iubiri de neuitat!

 

Lacrimi pe cer


Colind fara cuvinte pe cerul fara nori
Ies mortii din morminte iar tu imi dai fiori
Cad stele fara numar, e noapte de cosmar
Un zambet fals in urma,trecut-am de hotar
 
Azi e colindul mortii si-al vietii la un loc
Colind fara de tine. Sau poate…am noroc? 🙂

Narcisa de toamna


Pe la 3 si ceva, insomnii, disperari,
Scrumul de ganduri, alte carari ?
Se varsa cearsafuri din pat naravas
Oare-o sa vina la mine? E iar in oras ?
 
 
Mintea refuza balsamul de vise,
Framant aluat de dorinte promise.

O lume…nebuna


Cat Stevens spune ca lumea este salbatica,eu as spune ca e nebuna, sau si una si alta.

Cum sa te refugiezi de lumea dezlantuita cand pe zi ce trece ne alienam, notiunea de normalitate, de sanatate mentala devine tot mai mult o utopie sitot mai multi tin discursuri ilogice si incoerente pe strazile cetatii pana sunt identificati si etichetati cu un singur cuvant ca fiind paria.

Ma gandeam 🙂 ca poate extraterestrii (aliens) sunt printre noi si suntem, devenim chiar noi alienatii de elita, sub povara atator si atator poveri de tot felul, ne pierdem ratiunea de a fi, umanintatea noastra in tot intelesul ei devine uitare si chiar devenim salbatici, homo homini lupus (spre amintirea Sophiei cea latinista care trece si se strecoara fara a lasa un cuvant de intelepciune 😉 ) pana la iminenta disparitie a rasei superioare si revenirea la stadiul anterior aparitiei speciei noastre…

Poate ca natura, lumea este a necuvantatoarelor, a celor pe care nu vrem si nu stim sa le ascultam. Probabil am avea multe de invatat de la ele, multe si bune. Asa insa ne devoram spre fericirea celor ce vor ramane sa vietuiasca fara de cei care le-au distrus habitatul si modul ancestral de viata sfarsind prin a se autodistruge, ca dovada a constiintei superioare.

Oh baby, it’s a wild world…

Scoica


Strainii chiar ne apreciaza. Daca avem valoare,chiar daca nu stim sa o promovam ne promoveaza ei.

Aceasta a fost senzatia cand prin intermediul unui site care propune diverse,ca sa spun asa, am descoperit ca propunere o poezie a lui Marin Sorescu. Recunosc,nu sunt un amator de poezie,nu citesc 😉 insa recunosc meritele celor care au puterea de a crea si de a ne face sa vibram in fata cuvantului cu toata fiinta noastra.

Inserez aici versiunea propusa, tradusa in limba engleza si originalul.

The Sea Shell

By Marin Sorescu

Translated By Michael Hamburger

I have hidden inside a sea shell
but forgotten in which.
Now daily I dive,
filtering the sea through my fingers,
to find myself.
Sometimes I think
a giant fish has swallowed me.
Looking for it everywhere I want to make sure
it will get me completely.
The sea-bed attracts me, and
I’m repelled by millions
of sea shells that all look alike.
Help, I am one of them.
If only I knew, which.
How often I’ve gone straight up
to one of them, saying: That’s me.
Only, when I prised it open
it was empty.
Sursa : AICI
Scoica
de Marin Sorescu

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.

Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.