Nu va fie frica ca (sic!)…


 

….(mai departe ziceti voi 🙂 ) !

Anunțuri

Cautari


Motto :

„Il vom gasi, pana la urma,si in gaura de sarpe.”

 

Cine cauta,gaseste,ca daca nu cauti nu gasesti.

O fi vreo solutie miraculoasa.Uite ca la faza asta cu gaura de sarpe nu m-am gandit. Poate acolo e cornul abundentei,who knows?

Solutia salvatoare si la indemana pentru oricare manuitor de mouse si de tastatura,posesor de internet este google.

Si prima cautare a gaurii de sarpe da o veste minunata : google te gaseste si in gaura de sarpe. Deci nu intaiul marinar al tarii,colindator pe multe grade (nu celsius,nu va ganditi la asa ceva) si meridiane (cred ca aici am incurcat …sticlele :)) te gaseste si in gaura de sarpe ci altcineva.

Hmmm, crunta dezamagire

http://www.220.ro/documentare/Google-Te-Gaseste-Si-In-Gaura-De-Sarpe/gaakAk58FC/

Incerc sa caut boldit…doar doar…poate se da si vreo recompensa…poate dau fuga,pana nu pleaca ultimul avion low cost de pe Baneasa,pana in Africa si intre timp,who knows, poate se iveste si rasplata pentru recuperarea celui mai cautat si derutat deputat.

Mai bine ii las pe cei amatori de safari sa-l caute,imbina placutul cu utilul, vreun elefant tot vor gasi ei acolo, boldit,neboldit, vreo zebra fara dungi pe care sa o declare indezirabila si incoruptibila sau sa-i ridice imunitatea la fata locului si la traditionalul foc de tabara cu bastinasii sa-i ridice osanale, musai cu licoarea aia maronie,de fermenatie 100%,celui care i-a trimis la un binemeritat curs de specializare despre cum se captureaza un escroc international cu tehnici moderne de pescuit ‘catch & release’. Next catch?

Vivat!

Ala-Bala-Portocala


Ala-Bala-Portocala,

Iar a dat in clocot oala.

🙂 😦
Sursa fabulei : email.

FABULA TURISMULUI
Chelise Leul-rege dar coama şi-o păstrase
Şi tot avea succesuri când se plimba pe strasse,
Era bătrân şi totuşi, cu ochii lui saşii,
Vedea să-i mai plesnească cu coada pe copii,
Avea şi laba tare, de-aceea, cucerită,
O vulpe se-aciuase în marea lui suită.
Şi cum era-nzestrată cu-o fire pudibondă,
Ştiind cât de sensibil e Leul la o blondă,
Ea s-a vopsit degrabă-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poşeta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând să fie-aleasă,
În noua guvernare pe-un post de ministreasă.
(Fuseseră alegeri în toamna-acelui an
Şi-acum se dădea lupta pe marele ciolan).
Deşi cam găinară, cum unii, cu cinism,
O criticau în presă, ajunse la… turism.
Şi cu tupeu ceru să i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aducă păsări şi ouă de-mprumut,
Că-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea să impună un brand miraculos:
The land of choise-jungla, să-i fie de folos
Ca, atrăgând turiştii cu minte de copii,
Ea să câştige bani tot din găinării.
– Stăpâne Leu, strigă masivul elefant,
Mă văd chiar obligat să nu fiu elegant,
Această blondă sexy, chiar vrea să te prostească?
Turismul cu asfalt doar poate să-nflorească,
Eu ca ministru pus, în junglă, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasă cu zâmbetu-i perfid,
Îşi apără bugetul, intervenind rapid:
– Turiştii, spuse vulpea, când n-ai infrastructură,
Vor pe la noi să vadă doar oul cum se fură!
Autostrăzi, şosele găsesc în alte părţi,
Dar cum se fură-n junglă, nu scrie nici în cărţi!
Doar asta-i va atrage şi-un… farmec fecioresc,
Al meu, dacă le-arăt cum ştiu să călăresc!
Şi ca să demonstreze cât este de cochetă,
Ea-ncălecă un cal, apoi o bicicletă,
Încât şi elefantul,  sedus de călărit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grăbit,
Nălţându-şi de pe tron statura lui ilustră,
Cu ochii îndreptaţi spre scurta vulpii fustă:
– Decât să mai dăm banii pe-asfalturi la străini,
Mai bine-i investim în ouă şi găini!
Astfel primi vulpiţa vopsită auriu,
O sumă foarte mare… topită, cum? Nu ştiu!
Căci nici găini, nici ouă în junglă n-a adus,
Ci numai un… cocoş pe post de… soţ supus.
MORALA mi se pare venind din veşnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot găinărie!

Am trait si vom trai…bine!


Amintiri (bancuri) din Epoca de Aur .(ca tot are mare cautare aurul zilele astea,poate il gaseste cineva)

Sursa : email

________________________________________
  Capitalismul este pe marginea prăpastiei. Ce face acolo? Se uită de sus la noi…
________________________________________
România pe drumul construirii socialiasmului
România pe drumul construirii comunismului
România pe drumuri…
________________________________________
În România nu se mai fabrică paturi. Nu mai avem nevoie.
Duşmanul de clasă nu doarme, partidul veghează, iar clasa muncitoare lucrează necontenit.
________________________________________
  Propuneri de imn national:
      Descurcă-te, române.
      De-aş mai duce-o pân-la toamnă.
      Pe-al nostru steag e scris uimire.
________________________________________
Ce este Securitatea?
Inima partidului care bate, bate, bate…
________________________________________
  Bulă tocmai iese din sediul miliţiei judeţene şi epuizat, se sprijină de un pom.
Un trecător se apropie de el, întrebând:
–  Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate la maşină?
–  Nu ştiu, pe mine m-au bătut manual.
________________________________________
  Soţul şi soţia stau la masa . Deodată, uşa e trântită de perete şi patru securişti dau buzna.
Se reped la soţ şi, spre disperarea soţiei, îl iau pe sus şi-l urcă într-o maşină neagră.
Trec zile, trec săptămâni şi omul nu mai apare acasă.
Disperată, soţia reuşeşte să obţină o audienţă.
–  Vai, ne pare rău, dar soţul dvs. a murit de pneumonie.
–  Nu se poate, spune plângănd soţia, soţul meu nu era bolnav când  l-aţi arestat, cum se poate să fi făcut pneumonie?
–  Ei, doamnă, a încercat să fugă, a alergat, şi ştiţi cum este, el transpirat, glontele rece…
________________________________________
  La coadă la carne, un glumeţ face haz de necaz:
–  Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie?
Simplu: porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria….
  Un tovarăş de la coadă i se adresează:
–  Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
–  E bună! Nu ştiu…
–  Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine.
________________________________________
– Care este deosebirea dintre vânt şi miliţie?
– Miliţia bate mai tare.
________________________________________
  Prin decret prezidenţial, s-a înlocuit soarele cu un bec de 40w, pentru economie!
________________________________________
Concurs.
  Primul candidat este un tip cu pile:
–  În 1907 a avut loc o mare răscoală populară. În ce an a avut loc răscoala populară din 1907?
Cel de-al doilea candidat are numai relaţii:
–  În 1907 au fost omorâţi 10.000 de ţărani. Câţi ţărani au fost omorăţi în1907?
Al treilea candidat n-are nici pile, nici relaţii:
–  În timpul răscoalei din 1907 au fost omorâţi 10.000 de ţărani.  Vă  rugăm să-i nominalizaţi.
________________________________________
Ce sunt ruşii? Prieteni sau fraţi?
Fraţi. Prietenii ţi-i poti alege.
________________________________________
  Expoziţia naţionala de arte plastice a fost închisă.
Sub bustul lui Ceauşescu semna Jalea, iar portretul ei era semnat Baba.
________________________________________
  Ce deosebire există între Decebal şi Nicubal?
Primul practica cultul morţilor, al doilea moartea culţilor.
________________________________________
  De 1 Mai va trebui să defileze toată populaţia, de la mic la mare.
Vor să ne numere, să vadă câţi am mai ieşit din iarnă. (1984)
________________________________________
  Dilema lui Bulă: să mor acum de frig, să mor la vară de foame…
________________________________________
  În România a început să cadă zăpadă artificială: nu se topeşte pe calorifer.
________________________________________
  La al 5-lea semnal va fi apă caldă: Pic, pic, pic, pic, pic!
A fost apă caldă.
________________________________________
  Care este deosebirea dintre frigul de afară şi cel din casă?
Ăla de afară e pe gratis.
________________________________________
  Ce este coada?
Alinierea poporului pe linia partidului.
________________________________________
  Cum se numeşte organizaţia pensionarilor?
Şoimii pieţelor.
________________________________________
  De câte feluri sunt românii?
De două feluri: Mulţumiţi (pe care îi caută miliţia economică) şi Nemulţumiţi (pe care îi caută securitatea).
________________________________________
  Anul aceasta am avut o recoltă medie: mai proastă decât anul trecut, dar mai bună decât la anul.
________________________________________
In 1965: – Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
–  Ei, şi ?
–  Da, dar mănăncă caviar cu polonicul.
–  Venim!
In 1975:
–  Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
–  Ei, şi ?
–  Da, dar mănâncă carne de viţel.
–  Venim!
In 1985:
–  Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
–  Am venit!
________________________________________
La plecarea în Uniunea Sovietică, cosmonautul Prunaru îi lasă mamei  un bilet:
– Dragă mamă, plec în Cosmos. Vin peste 30 de zile.
Întors din misiune acasă, Prunaru constată că mama era plecată. Pe frigider găseşte un bilet:
– Dragul mamei, am plecat să cumpăr brânză, nu ştiu când revin.
________________________________________
Cel mai bun banc politic: Poftă bună!
________________________________________
Au fost introduşi ghizi în magazine: Aici a fost carne… aici a fost brânză…!
________________________________________
  Lui Bulă i-au degerat mâinile. A căutat mâncare în frigider.
________________________________________
  Supă de pui: pui apă, pui sare, pui morcovi, pui roşii, pui nu pui.
________________________________________
  Care este deosebirea dintre măcelăria dinainte şi cea actuală?
Înainte scria pe firmă: ” La Gogu ” şi înăuntru era carne.
Acum, pe firmă scrie „Carne” şi-năuntru e Gogu.
________________________________________
  Un ascultător întreabă la radio Erevan dacă cei care au inventat comunismul erau oameni de ştiinţă.
Răspunsul este NU: dacă erau oameni de ştiinţă, l-ar fi încercat întâi pe câini.
________________________________________
Ce e mic, negru şi bate la uşă? Viitorul!
________________________________________
Care este flora României?
22 de milioane de lăcrămioare, un ochiul boului şi o mătrăgună.
________________________________________
  Se aude că turiştii străini păstrează hârtia igienică ca o amintire de neşters.
________________________________________
  Pesimistul spune: Mai rău nu se poate!
  Optimistul spune: Ba se poate!

Parlament


Cateva franturi din monologul de astazi al lui base mi-au relevat intentia sa de a il transforma (parlamentul, desigur) in versiunea 3D a binecunosctului cantec „Ciobanas cu 300 de oi” care are sanse sa devina si imn national cat de curand.

Cu toate acestea, din marea hahaiala n-am ramas decat cu un cuvant : Parlament si cu ideea de muzica…estivala 😉

Enjoy !

😉

Salutari de la…Abrud


O parodie tragicomica. Sursa – Internet (email).

 

Salutări de la Abrud- de Csibi Barna

„- Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine.
Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu”. L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…
Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare”. Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales.
Place la mine la Abrud.
Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase”. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.
Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.
Draghe mama, in rest e bine.
M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie”.
Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.
Repede trece.
Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)
Avram Iancu prieten la mine e.

Pusilok, Csibi Barna”.

Povestea Uniunii Europene


A fost odata un taran sarac, dar cinstit, ca de aia era si sarac. El putea fi deopotriva roman, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez,croat
ori sarb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, ori turc, sau orice alta natie, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De
altfel, in diverse variante,  povestea  circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare.
In satul lui, uitat de lume, se auzise ca undeva, departe, peste mari si ţări s-ar afla o cucoana înstărita, cu darnicie fara seaman,
care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu
darurile Cucoanei. Intr-o buna zi si-a  pus  traista in bat si a plecat la drum.
Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a batut la poarta si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca
era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul de-abia s-a atins de ele si si-a spus necazul:
–  Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna pe la noi insa-i
cam lunga, tine aproape sase-sapte  luni pe an. Ca sa lucrez bine pamantul as avea nevoie de o pereche de incaltari noi. Sunt descult si
mi-e frig, doar atât iti cer.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate,
batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: – Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana – Armani.Tine de frig, de ploaie.”
Daca a vazut asa, omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
– Totuşi e doamnă bună.Putea să nu-mi dea nimic.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit cu un deget degerat. Apoi, la sfarsitul verii, istovit de munca pamantului, a
plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,spunându-i păsul cel vechi:
– Coana Mare, sunt desculţ, o pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine.
Doamna l-a privit iar cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
– Daca-i degeaba, merită s-o ia,  isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
A mai trecut o iarna grea, cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat, omul n-a avut de suferit. A
urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit iar de Doamna cea darnica pornind iar spre ea sa-si
incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi, nu s-a dat batut.
An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.
Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si la spital a
trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care,
iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având mai multe  viteze si
telecomanda.
Omul a multumit si, intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o
noapte fu călcat de hoti. Acestia nu gasira mare lucru, dar plecara acasa cu saci intregi de basti. In prag de iarna, taranul s-a pomenit
astfel fara nici o basca.
Hotii, oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
Asa ca, asezat comod in caruciorul sau silentios,cu mai multe viteze, a pornit iar la drum si s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
– Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti.
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu, acolo unde incepea caruciorul, si ganditoare i-a spus:
–  Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pământul dumitale?
Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună basca.
Aceasta poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut.
Sursa :Internet (email)

………….

Din basmele romanilor


Un material primit pe email.Autor necunoscut.

No comments.

Basme

După ce s-a dezvăluit adevărata faţă a personajelor aşa-zis pozitive din desenele animate, vom demonta astăzi mitul că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe  dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa,   prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete, care sigur nu-s ale lui  fiindcă moşul are vreo 80 de ani şi aia mică în jur de şaişpe.
Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Precis ca, strămoşul său care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fe-fe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită miştoaca familiei şi nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul ei, precum in cazul împăratului. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune?… Că  e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui!
Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile şi sudoarea lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă  cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure.
Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii ăştia din construcţii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei, te fac din mardeală.
Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg şi un bun trezorerier.  Dar e cam fără noroc la femei, deşi e un tip cinstit în sentimente.  I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa şi bunicul lui şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli.  Pui problema direct: „Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.”  Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am  auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita.
Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea,  ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ea ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să  se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure şi-l cărase-n cârcă până  la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit ! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
– dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
– dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
– dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fe-fe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem de basm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

Noapte buna romani !