Era un timp cand trenul vietii
Tot suiera indiferent
Trecand prin halta tineretii
Razand in hohote,strident.
Azi sinele-i sunt lungi,crapate
Iar suieratul …amintire
In gand mi-s iernile sapate
Si trenul fuge in nestire…
Arhive pe categorii: parabola
Despre ziua de ieri
Ziua de ieri si surasul Giocondei.
Fara link-uri si fara like-uri.
Caut in ziua de ieri ceea ce maine nu voi mai gasi din ziua de azi.
Un zambet din coltul gurii metamorfozat adeseori in hohot delicat si decent de parca rasului i-ar fi fost interzisa buna dispozitie din motive de buna cuviinta.
Caut pe chipul zilei de ieri zambetul si parca…parca intrezaresc primul fir de par alb ;).
Intelepciune numele tau este….Uitare!
Uitam spre a deveni mai maturi insa fara a uita definitiv si fara a ne maturiza complet.
Copilul din noi isi cere dreptul pentru copilul ce va sa vina.
Zambesc zilei de ieri,dau copy si apoi paste pe chipul tau care lasa coltul gurii in jos in loc de a-l ridica malitios si inteligent,ca intr-un duel de pe vremea muschetarilor, arunc intr-un colt de uitare amara palaria cu boruri largi si …”Ma-nclin,Domnita!”
PS
Vezi ca oasele-mi batrane nu sunt setate pe cronometre digitale ci pe biete clepsidre… si acelea de-o clipa…ai mila de ele 🙂 si te ridica! 😉
O patanie cu invataminte
Sursa: email
Păţania măgarului bătrân
Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.
Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi…Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.
Aminteşte-ti!
de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi. scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi. scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.
Flori…
..dar nu de gheatza.
Au inflorit copacii Acum in miez de iarna Ei n-au aflat,saracii, Ca nimeni nu le toarna Povesti cu regi si zane Usor la radacina Pustiul alb ramane Si nimeni nu-i de vina…
Dumnezeul mastilor
Trebuie sa fii. Cumva, ceva,cineva,candva.
Esti chiar si fara sa stii. O picatura intr-un ocean.
Vrei sa fii ceea ce nu esti si ceea ce,poate,nu vei fi niciodata.
Incerci.
Sau…nu.
Trebuie sa fii. Cumva, ceva,cineva,candva.
Chiar un Dumnezeu al mastilor.
Si nu e o figura de stil,nici macar o metafora subtila.
Uneori poate suna atat de banal sa ai un nume divin,intr-o limba oarecare, sa fii Dumnezeul limbii tale sau al alteia si sa ajungi un Dumnezeu al mastilor. Si acelea…indoielnice.
Si cat de banala e o masca. Ce fel de masca? Care Dumnezeu al mastilor?
Cheia am luat-o si am aruncat-o in fantana.
Trebuie sa fii.
Trebuie ?
Lacrimi pe cer
Colind fara cuvinte pe cerul fara nori Ies mortii din morminte iar tu imi dai fiori Cad stele fara numar, e noapte de cosmar Un zambet fals in urma,trecut-am de hotar Azi e colindul mortii si-al vietii la un loc Colind fara de tine. Sau poate…am noroc? 🙂
Sa ucizi o pasare cantatoare (2)
Lucrurile se precipita,intr-u brusc,abrupt si direct in subiect,fara predicat si alte parti de propozitie.
Pasarea cantatoare si-a frant zborul in Promised Land,acolo unde toate pareau (poate si erau) High Life si foarte, foarte High Level.
Cantecul i-a fost interzis prin manevre obscure dar prevestitoare de zile cenusii, nu din vina norilor de sezon, care se incapataneaza sa apara (dar si cand vor sosi !!!) pentru ca acum sa-i fie interzis si chipul, oglinda i-a fost mai intai ascunsa spre a fi ulterior facuta tandari.
Am eu o vorba, uitata dar buna : Tot raul e spre bine!
Asa cum orice sfarsit este un nou inceput, ciclul se reia cu suisuri si coborasuri, un ‘Ramas bun!” este prilej de ‘Bun gasit !” si de noi provocari, noi energii si noi reusite!
Dumnezeu te iubeste, Pasare Cantatoare !
Scoica
Strainii chiar ne apreciaza. Daca avem valoare,chiar daca nu stim sa o promovam ne promoveaza ei.
Aceasta a fost senzatia cand prin intermediul unui site care propune diverse,ca sa spun asa, am descoperit ca propunere o poezie a lui Marin Sorescu. Recunosc,nu sunt un amator de poezie,nu citesc 😉 insa recunosc meritele celor care au puterea de a crea si de a ne face sa vibram in fata cuvantului cu toata fiinta noastra.
Inserez aici versiunea propusa, tradusa in limba engleza si originalul.
The Sea Shell
Translated By Michael Hamburger
I have hidden inside a sea shell
but forgotten in which.
Now daily I dive,
filtering the sea through my fingers,
to find myself.
Sometimes I think
a giant fish has swallowed me.
Looking for it everywhere I want to make sure
it will get me completely.
The sea-bed attracts me, and
I’m repelled by millions
of sea shells that all look alike.
Help, I am one of them.
If only I knew, which.
How often I’ve gone straight up
to one of them, saying: That’s me.
Only, when I prised it open
it was empty.
Sursa : AICI
Scoica
de Marin Sorescu
M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.
Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.
Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.
Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.
Platon si Socrate
Am primit pe email cateva povestioare care ar descrie ,nu stiu in ce masura, evenimente care s-ar fi intamplat cu Platon si Socrate.
Indiferent ca sunt adevarate sau nu, greu de spus,eu nu mi-am propus asta, raman niste concluzii pe care fiecare este liber sa le traga sau nu.
Poveste cu tâlc
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
ntr-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.
Concluzii:
*dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.
En Francais
Sa mori din Dragoste? Se poate…
Ranit de a lui Cupidon sageata, Cand inima-ti batea mai tare Ti-ai daruit Iubirea, toata, Doar unei simple…muritoare Batai mai rare, tot mai rare, Se-aud in pieptul tau tipand, Ei,vezi? Din Dragoste se moare Ori prea tarziu, ori prea…curand…
Punctul de vedere 
