Ceva puternic


Tine si de foame,tine si de sete,tine si de suflet si tine de noi.

Aveti incredere in voi insiva. A voastra este puterea.

Suna ca un sablon? Suna prea copilaresc?

In fiecare din noi creste o samanata care rodeste atunci cand ne asteptam mai putin, atunci cand credem ca suntem la ‘ground zero’, calcati, striviti, samanta aceasta creste si rodeste….instantaneu. Credeti-ma 🙂
E un miracol.

Aveti grija de Speranta din sufletul vostru si nu o lasati sa se usuce!

Aveti…Incredere!

Anunțuri

Clipa…stai!


Rebela clipa..ramai! Nu pleca…frivola si nerecunoscatoare. Lasa-ma sa te imbratisez, lasa-ma sa te cuprind la pieptul meu,asa cum esti tu,rupta din realitate,sangeranda…vie!

Clipa…ramai! Mai stai…lasa-ma sa te simt mai bine,sa te privesc in ochii nemarginirii si ai efemerului in acelasi timp…mai…stai?

Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi totodata prima si ultima data cand ati intalnit fericirea, bucurati-va de ceea ce va este dat..visele desarte nu merita sa ne ancoreze in portul numit deziluzie, asta e datoria si menirea celor mici care…nu traiesc nici macar…clipa 🙂 !

Sa ucizi o pasare cantatoare (partea…a X-a)


Cum ziceam ca era reteta?

Se ia o pasare cantatoare, se jumuleste bine, ori de cate ori este nevoie si de fiecare data pana cand…

De cate ori mai este nevoie sa ucizi o pasare cantatoare? Nici nu mai respecti reteta, gasesti modalitatile si motivele cele mai simple si rapide sa scapi de ea. Nu e musai sa o elimini fizic,desi,la urma urmei este cam acelasi lucru.

Numai gandul in sine te infioara. Ce minte bolnava poate ucide o pasare cantatoare? Cui nui place …muzica?Unui suflet negru si odios.

Recensamantul cel mai recent ne arata foarte clar ca procentul pasarilor cantatoare este din ce in ce mai mic, practic sunt pe cale de disparitie, in comparatie cu cel al vanatorilor-ucigasi de pasari cantatoare. Relevant.

Mai am o speranta. Nu stiu daca Pasarea Phoenix (mai) canta sau (mai) vrea sa cante. Cenusa este …muzica in stare pura.

Auditie placuta!

PS

Show will go on.

Monologuri obligatorii


Primavara.

Inca o primavara vremelnica. Aceeasi si totusi alta.

Priviri in oglinda, fulgi de nea ramasi de la ultima ninsoare a vietii printre cele cateva fire de par care inca mai pastreaza eticheta „genuine”.

Acelasi si totusi altul.

Mereu acelasi. Cuvintele sar din perete si din oglinda inapoi cu aceeasi viteza si voluptate cu care le gandesc,le tastez 🙂 si le spun in gand, le rostesc alteori,atunci cand nerabdarea si dorinta lasa ratiunea incuiata intr-un scrin prafuit.

De mult ratiunea nu imi mai da ascultare atunci cand dorinta si speranta sunt prea navalnice.

De aceea admir firul de iarba si ii vorbesc cu gandul plecat hai-hui (uite-l…nu-i), privesc mugurii care stau sa explodeze si ma confund cu ei in toate starile si trairile mele…sunt si eu, la urma urmei, un mugur de speranta pe creanga viselor tale ;)…

Verde crud,verde crud, mai speram sa te aud, infrunzind din lemn de dud…verde crud de abanos…oare visul e frumos?

Monlogurile mele sunt inca obligatorii si prelungite, ma gandesc prea mult si inca reusesc sa-mi tin in haturi multe alte ganduri si vise uitate…mugurii ma dau de gol,ei nu stiu sa reziste soarelui, adierii vantului, mangaierii indragostitilor si parfumului pomilor in floare, simfonie ce poarta numele tau, acelasi si totusi mereu altul, irizand toate vorbele mele cu reflexii de oglinda si cu degradeuri de ….verde crud…

Azi am sarutat un fir de iarba.

O iubire de neuitat


Cine s-a contaminat cu sentimentula acela indefinibil si indestructibil devine un bolnav cronic. O boala fara leac pentru cel/cea ce o poarta in suflet ca pe un talisman,mai presus de orice,cu o incapatanare ferventa si total nerecomandata celor…cardiaci 🙂

O iubire de neuitat? Poate. Cum sa uiti ceea ce te poarta dincolo de cele lumesti, dincolo de timp,spatiu si de orice putere de intelegere.

A gresi e omeneste, a persista in greseala este …divin, daca greseala este sa daruiesti Iubire.A iubi fara speranta, o pedeapsa fara de margini.A spera la Iubire, o sisifica povara atat de desueta in zilele noastre.

Speram,uitam,incercam,speram…

🙂

Cateva ganduri rupte ca din…alte vremuri si din alta parte. CV-ul nu a reinviat aici :), vremea trece,oamenii se schimba,inima imbatraneste, se hraneste mai putin cu iluzii si mai mult cu ratiune si medicamente.

Inchin pastila urmatoare in favoarea voastra si o colorez in roz pentru un vis al unei Iubiri de neuitat!

 

Prezent la timpul viitor


🙂

Zambesc, deci exist.

Am mai spus asta undeva ,candva,deci eu sunt autorul 🙂

Azi am fost urat de foarte multe ori,prin toate mijloacele de comunicare existenta la acest moment si ziua mea a fost plina.
De obicei,mai ales de cand mama ne-a parasit,nu am mai dat importanta zilei,nici ca ar avea sau ar merita,nu am facut nicio fapta care sa merite sa fiu felicitat, si ziua a fost o zi de vineri 13 ..buna 🙂 si normala pe undeva,maine va fi altceva 🙂 .

Am pasit in alt an al existentei mele efemere.

Sper sa imi gasesc locul si rostul 🙂 candva,cumva,ca dealtfel, fiecare.

Doar ca timpul,momentul, intarzie 🙂

Cine mai stie daca si cand si cum…

Asadar,prezent la timpul viitor ma lupt cu invizbila dar omniprezenta clepsidra 🙂

Va multumesc tuturor celor care mi-ati facut urari si va doresc si voua sa vi se intample lucruri frumoase in viata si sa aveti parte de tot ce visati si va doriti!

Un click si AICI 😉

Narcisa de toamna


Pe la 3 si ceva, insomnii, disperari,
Scrumul de ganduri, alte carari ?
Se varsa cearsafuri din pat naravas
Oare-o sa vina la mine? E iar in oras ?
 
 
Mintea refuza balsamul de vise,
Framant aluat de dorinte promise.

Mereu acolo


Voi mereu acolo,cand Tu ma vei chema,

Un val spumos 🙂 de mare,un sol in calea ta,

O aripa ce bate pe cerul fara nori,

Un gand uitat prin minte si primii tai fiori

Albastrul fara seaman,ocean fara hotar

Un tarm lovit de valuri si Tu strigandu-mi… „Iar?”

Sa ucizi o pasare cantatoare (2)


Lucrurile se precipita,intr-u brusc,abrupt si direct in subiect,fara predicat si alte parti de propozitie.

Pasarea cantatoare si-a frant zborul in Promised Land,acolo unde toate pareau (poate si erau) High Life si foarte, foarte High Level.

Cantecul i-a fost interzis prin manevre obscure dar prevestitoare de zile cenusii, nu din vina norilor de sezon, care se incapataneaza sa apara (dar si cand vor sosi !!!) pentru ca acum sa-i fie interzis si chipul, oglinda i-a fost mai intai ascunsa spre a fi ulterior facuta tandari.

Am eu o vorba, uitata dar buna : Tot raul e spre bine!

Asa cum orice sfarsit este un nou inceput, ciclul se reia cu suisuri si coborasuri, un ‘Ramas bun!” este prilej de ‘Bun gasit !” si de noi provocari, noi energii si noi reusite!

Dumnezeu te iubeste, Pasare Cantatoare !

O lume…nebuna


Cat Stevens spune ca lumea este salbatica,eu as spune ca e nebuna, sau si una si alta.

Cum sa te refugiezi de lumea dezlantuita cand pe zi ce trece ne alienam, notiunea de normalitate, de sanatate mentala devine tot mai mult o utopie sitot mai multi tin discursuri ilogice si incoerente pe strazile cetatii pana sunt identificati si etichetati cu un singur cuvant ca fiind paria.

Ma gandeam 🙂 ca poate extraterestrii (aliens) sunt printre noi si suntem, devenim chiar noi alienatii de elita, sub povara atator si atator poveri de tot felul, ne pierdem ratiunea de a fi, umanintatea noastra in tot intelesul ei devine uitare si chiar devenim salbatici, homo homini lupus (spre amintirea Sophiei cea latinista care trece si se strecoara fara a lasa un cuvant de intelepciune 😉 ) pana la iminenta disparitie a rasei superioare si revenirea la stadiul anterior aparitiei speciei noastre…

Poate ca natura, lumea este a necuvantatoarelor, a celor pe care nu vrem si nu stim sa le ascultam. Probabil am avea multe de invatat de la ele, multe si bune. Asa insa ne devoram spre fericirea celor ce vor ramane sa vietuiasca fara de cei care le-au distrus habitatul si modul ancestral de viata sfarsind prin a se autodistruge, ca dovada a constiintei superioare.

Oh baby, it’s a wild world…