Sincron


Sa ne potrivim inimile

i-am spus

Si inima mea deja depasise

limita legala

Sa ne potrivim…ceasurile

ai spus

Si ceasul inimii tale batea

in pieptul meu

de tare demult.

Sa ne potrivim inimile

mi-ai spus

Insa inima mea

era doar un ceas

aproape de finish.

Anunțuri

Monologuri obligatorii


Primavara.

Inca o primavara vremelnica. Aceeasi si totusi alta.

Priviri in oglinda, fulgi de nea ramasi de la ultima ninsoare a vietii printre cele cateva fire de par care inca mai pastreaza eticheta „genuine”.

Acelasi si totusi altul.

Mereu acelasi. Cuvintele sar din perete si din oglinda inapoi cu aceeasi viteza si voluptate cu care le gandesc,le tastez 🙂 si le spun in gand, le rostesc alteori,atunci cand nerabdarea si dorinta lasa ratiunea incuiata intr-un scrin prafuit.

De mult ratiunea nu imi mai da ascultare atunci cand dorinta si speranta sunt prea navalnice.

De aceea admir firul de iarba si ii vorbesc cu gandul plecat hai-hui (uite-l…nu-i), privesc mugurii care stau sa explodeze si ma confund cu ei in toate starile si trairile mele…sunt si eu, la urma urmei, un mugur de speranta pe creanga viselor tale ;)…

Verde crud,verde crud, mai speram sa te aud, infrunzind din lemn de dud…verde crud de abanos…oare visul e frumos?

Monlogurile mele sunt inca obligatorii si prelungite, ma gandesc prea mult si inca reusesc sa-mi tin in haturi multe alte ganduri si vise uitate…mugurii ma dau de gol,ei nu stiu sa reziste soarelui, adierii vantului, mangaierii indragostitilor si parfumului pomilor in floare, simfonie ce poarta numele tau, acelasi si totusi mereu altul, irizand toate vorbele mele cu reflexii de oglinda si cu degradeuri de ….verde crud…

Azi am sarutat un fir de iarba.

Genul programului : Romance (2)


Pentru o zi denumita nu stiu de ce,nu stiu cum insa eronat si fara motiv „a barbatului”va recomand un film pe care,daca dotiti si puteti, sa-l vizionati impreuna cu cea/cel care va este cel mai aproape in trairi,sentimente si in viata de zi cu zi.

Credeti-ma, merita.

Filmul se numeste „Anonimul venetian” (Anonimo Veneziano-in original) si este o poveste de dragoste,neconventionala insa pasionala,de o intensitate si de o traire aparte.

Un fragment din finalul filmului. Poate il gasiti integral pe undeva.

si alte cateva secvente (muzica este extraordinara,si nu doar muzica)

O iubire de neuitat


Cine s-a contaminat cu sentimentula acela indefinibil si indestructibil devine un bolnav cronic. O boala fara leac pentru cel/cea ce o poarta in suflet ca pe un talisman,mai presus de orice,cu o incapatanare ferventa si total nerecomandata celor…cardiaci 🙂

O iubire de neuitat? Poate. Cum sa uiti ceea ce te poarta dincolo de cele lumesti, dincolo de timp,spatiu si de orice putere de intelegere.

A gresi e omeneste, a persista in greseala este …divin, daca greseala este sa daruiesti Iubire.A iubi fara speranta, o pedeapsa fara de margini.A spera la Iubire, o sisifica povara atat de desueta in zilele noastre.

Speram,uitam,incercam,speram…

🙂

Cateva ganduri rupte ca din…alte vremuri si din alta parte. CV-ul nu a reinviat aici :), vremea trece,oamenii se schimba,inima imbatraneste, se hraneste mai putin cu iluzii si mai mult cu ratiune si medicamente.

Inchin pastila urmatoare in favoarea voastra si o colorez in roz pentru un vis al unei Iubiri de neuitat!