De aur


Se duce vara pe coclauri

Sa O tot caut,nu mai pot

I-am pus pe frunte mii de lauri

Cred c-am gresit,asa socot.

 

I-am scris si versuri,poate schioape

Si cantece in vis i-am insirat

Cu Ea in frunte toate au fost mioape 😉

Macar sa imi fi dat un… sarutat.

 

Fara de sens si lungi sunt noptile acum,

Am inteles. Eu voi porni. La drum !

Anunțuri

Mirosul ploii


Mi-e dor de o seara de vara in care sa ploua torential, sa-mi simt hainele ude si sa astept sa se usuce mergand fara rost dupa ce ploaia s-a oprit. M-am saturat de ger si de vant,de zapada spulberata si de nameti petrecareti care picteaza arabescuri in locul drumurilor desfundate de fiecare zi.

Unde sunt zapezile de alta data? Oare cine a starnit pronia divina si a desferecat portile cerului cu alb nesfarsit.

Rataciti,ravasiti,imbatraniti de atata alb…ne scuturam de pulberea de stele cernute fara masura parca si ne razvratim in vise fierbinti cu cani de vin parfumate si obraji aprinsi…

Si totusi,n-ati vazut ploaia?

 

Doar gandul


Zapada cade iarasi peste casa
Ninsori coboara pe pamant,
Nu mai suntem cu toti la masa
Nici nu mai stiu acum cati sunt
 
E alba iar tacerea noastra.
Unde e soarele? Unde e luna?
Doar flori de gheata la ferastra
Tu nicaieri… desi doar una.
 
A inghetat si gandul despartirii
De iarna nesfarsita si pustie
Stiu,albul are gustul amagirii
Desi fantasmele-s o mie.