S-a raspandit ca o ciuma, ca o plaga generalizata. Sutem o natie bolnava, dar bolnava rau care ne meritam soarta. Copiem si repetam tot ce e rau, toate prostiile si nimicurile si le transformam in branduri de tara neoficiale. Si dupa aceea ne mai intrebam de ce unii si altii isi bat joc de noi (vezi cazul mai vechi cu francezii si cu salutul romanesc, mai nou cazul cu americanii care au descoperit si eu un soi de salut romanesc) pur si simplu, nu ironii ci improscari cu noroi.
Iar noi ce facem? Dam cu mucii in fasole, cum se zice pe sleau, ii tragem cu o expresie luata de pe net de la un om cu grave probleme mentale si o ridicam la rangul de smecherie. ‘Nu stiu eu d-astea, NU STIU, NU STIU”, cate valente ale neputintei noastre de a merge catre civilizatie si nu catre groapa de gunoi.
Nu stiu…
Nu stiu (desi sper,dar si speranta are o limita) daca mai avem vreo sansa sa iesim din mizeria asta de zi cu zi in care ne scufundam cu buna stiinta si nu facem absolut nimic ci dimpotriva,ne legam singuri bolovanul de gat.
Optimist,nu?
Daca aveti alta senzatie,liber la divergente 😉
Shi ra na i 😉
In totala contradictie cu textul un cantec foarte frumos (cred eu ) al unei interprete care mi-e mi-a placut si imi place foarte mult…Un altfel de Nu stiu…mai uman
Punctul de vedere 