21 de gânduri despre „Play it, Sam”

  2. la mine situaţia e mult mai „fericită” : nu mai am demuuult dubii, variante, nelămuriri – EU sunt problema, nimeni altcineva şi nimic altceva!
    concluzie validată inclusiv aici de tine…
    drept urmare, e musai să mă ţin cât mai departe de oricine, fiindcă ŞTIU că finalul e TOTDEAUNA în dauna acelora
    mă retrag, aşadar, în cochilia mea şi las „lumea” să fie fericită cu cine-i e drag şi frumos, şi cald, şi senin

    în privinţa ta, sunt şi eu tare nedumerită!
    dar sunt sigură că vei dezlega repejor misterul şi vei tăia cu succes nodul gordian
    şi am bănuiala că misterul e de la 5 încolo 😉 , pentru că nu cred în primele tale 4 variante 😉

    Răspunde

  3. 😉 Să plângi, dar de bucurie! şi nu „câte-odată”, ci mereu! 😉

    Bel vento, îţi mulţumesc din adâncul inimii ŞI pentru nepreţuitul dar de a fi înţeles mai deplin ca niciodată ce maaareee valoare are un salut, un gând sincer, bun şi frumos!
    Uite, vezi, aşa se întâmplă totdeauna : abia atunci când pierzi ceva, mai ales când ţi se interzice exprimarea a ceea ce şi cum eşti tu, chiar şi cea mai banală…banalitate 😉 capătă o valoare pe care nici n-o bănuiai mai înainte!
    Buhuhuuu, sumbră, hidoasă poate fi lumea fără „mărunţişurile” ei omeneşti!

    Daruri, daruri, daruri… Mulţumesc!

    Răspunde

  4. Nu tu ai pus embargou pe urări, pe motiv că-ţi aduc…reversul?
    Dar, deh, poate că e la mine ceaţa prea deasă de nu mai percep corect înţelesul cuvintelor 😦

    Cu ceea ce însă ai afirmat ACUM sunt de acord 1000%
    Ai exprimat mai bine decât aş fi putut face-o eu motivul pentru care m-a durut interdicţia ta : „fără urări!”.

    Răspunde

  5. 😦 mi-e aproape imposibil să pricep cum poţi fermenta în minte şi în suflet gânduri rele, blesteme…nu te otrăveşti tu însuţi, la propriu?!? 😦

    preferinţele, gusturile oamenilor au coborât vertiginos pe scara valorilor, au devenit tot mai pervertite, din ce în ce mai…ieftine!
    dovada cea mai clară – expansiunea fără precedent a industriei falsurilor grosolane chinezeşti
    spoieli strălucitoare, aparenţe găunoase – bune, minunate la export!…

    Răspunde

      • nici eu nu zic să inversăm scara valorilor!
        şi nici nu înţeleg foarte bine ce ar însemna CONCRET „a privi imaginea răsturnată în oglindă”
        nu presupune o doză prea mare, totuşi, de…ireal, de amăgire, de…virtual?
        eu mi-am zis referitor la asta că ori găsesc oamenii situaţi pe aceeaşi treaptă a scării valorilor pe care mă aflu eu, cu care pot rezona, comuniica CU SENS, ori dacă nu…nu 😉

Lasă un comentariu