Ca un scrum de tigara scuturat pe marginea unei scrumiere s-a stins printre rotocoale de fum alburii in intunericul noptii. Confuzele cuvinte se stalceau printre dinti nebagand de seama ca povestea cu final fericit era istorie inainte sa inceapa. Parca istoria asta s-a mai scris odata, cumva eram si eu pe-acolo dar n-am bagat de seama ca eram in rolul principal. O umbra prelunga alunecand pe peretii coscoviti , fredonand cantece de odinioara cu parfum de amintire. Valvataia fusese atat de mare incat mistuise si cele din urma vreascuri pastrate pentru..”‘atunci”‘..care atunci? care.'”candva” ?…care…pe care?
N-am fumat niciodata,mi-am zis, metafora asta trebuia sa fie cu aburii expirati intr-o zi geroasa de iarna, poate chiar dintr-un decembrie uitat, un Craciun in transee de beton, lustruind o treime de conserva de pate inghetata si cu …Dumnezeu stie..cat la suta ficat si cat la suta soia, sare si…altele…cand nu stiam la varsta trecerii in maturitate ca in fiecare an pe 25 decembrie este Craciunul…nu ignoranta ci nestiinta copilariei…fericite 😉
Infipte in podea lamele cutitelor scrijeleau neimiloase nu doar amintiri sangerande ci si neputinte aleatorii, resemnari rusinoase si regrete tardive. Ard repede, mi-am zis, prea repede , din ce in ce mai repede…sunt propria-mi lumanare…nu va fi nevoie de alta la momentul…acela…la capataiul mamei n-am vrut sa cred ca va trece ..dincolo si n-am stiut..n-am avut…ard repede si cine nu arde deodata cu mine s-a pierdut si m-a pierdut…ard repede si jarul e deja…cenusa.
Punctul de vedere 