Arhive pe categorii: vis
Visator
Calator,visator,visele-s prea lungi.
Mai putin calator, visator de zi si insomniac de ocazie.
Lung e drumul …visului.
Asta ca tot n-am ajuns niciodata la Cluj ;).
Ganduri alandala,de canicula in asteptarea stropilor de ploaie binecuvantati.
Sa aveti o seara racoroasa!
Fly my dream
fara de timp,fara de soare/
cu pasi cernuti pe dune treze/
scufunda-ti gandurile-n mare/
si lasa-ti mintea sa…viseze…
Inger
Ce inger esti…si nici nu stii Acolo printre nori de vis Printre cararile pustii Un colt uitat de …Paradis Fara de chip si far’de nume Real si virtual de-a valma Te stie o intreaga Lume Fara a-si da o clipa seama.
Clipa…stai!
Rebela clipa..ramai! Nu pleca…frivola si nerecunoscatoare. Lasa-ma sa te imbratisez, lasa-ma sa te cuprind la pieptul meu,asa cum esti tu,rupta din realitate,sangeranda…vie!
Clipa…ramai! Mai stai…lasa-ma sa te simt mai bine,sa te privesc in ochii nemarginirii si ai efemerului in acelasi timp…mai…stai?
Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi totodata prima si ultima data cand ati intalnit fericirea, bucurati-va de ceea ce va este dat..visele desarte nu merita sa ne ancoreze in portul numit deziluzie, asta e datoria si menirea celor mici care…nu traiesc nici macar…clipa 🙂 !
Pentru ea
E vie Iubirea si doar pentru Ea,
Traieste in mine,in inima mea,
O viata intreaga pentru Iubire
Lucid sau pierdut,nu-i…Fericire?
Monologuri obligatorii
Primavara.
Inca o primavara vremelnica. Aceeasi si totusi alta.
Priviri in oglinda, fulgi de nea ramasi de la ultima ninsoare a vietii printre cele cateva fire de par care inca mai pastreaza eticheta „genuine”.
Acelasi si totusi altul.
Mereu acelasi. Cuvintele sar din perete si din oglinda inapoi cu aceeasi viteza si voluptate cu care le gandesc,le tastez 🙂 si le spun in gand, le rostesc alteori,atunci cand nerabdarea si dorinta lasa ratiunea incuiata intr-un scrin prafuit.
De mult ratiunea nu imi mai da ascultare atunci cand dorinta si speranta sunt prea navalnice.
De aceea admir firul de iarba si ii vorbesc cu gandul plecat hai-hui (uite-l…nu-i), privesc mugurii care stau sa explodeze si ma confund cu ei in toate starile si trairile mele…sunt si eu, la urma urmei, un mugur de speranta pe creanga viselor tale ;)…
Verde crud,verde crud, mai speram sa te aud, infrunzind din lemn de dud…verde crud de abanos…oare visul e frumos?
Monlogurile mele sunt inca obligatorii si prelungite, ma gandesc prea mult si inca reusesc sa-mi tin in haturi multe alte ganduri si vise uitate…mugurii ma dau de gol,ei nu stiu sa reziste soarelui, adierii vantului, mangaierii indragostitilor si parfumului pomilor in floare, simfonie ce poarta numele tau, acelasi si totusi mereu altul, irizand toate vorbele mele cu reflexii de oglinda si cu degradeuri de ….verde crud…
Azi am sarutat un fir de iarba.
O iubire de neuitat
Cine s-a contaminat cu sentimentula acela indefinibil si indestructibil devine un bolnav cronic. O boala fara leac pentru cel/cea ce o poarta in suflet ca pe un talisman,mai presus de orice,cu o incapatanare ferventa si total nerecomandata celor…cardiaci 🙂
O iubire de neuitat? Poate. Cum sa uiti ceea ce te poarta dincolo de cele lumesti, dincolo de timp,spatiu si de orice putere de intelegere.
A gresi e omeneste, a persista in greseala este …divin, daca greseala este sa daruiesti Iubire.A iubi fara speranta, o pedeapsa fara de margini.A spera la Iubire, o sisifica povara atat de desueta in zilele noastre.
Speram,uitam,incercam,speram…
🙂
Cateva ganduri rupte ca din…alte vremuri si din alta parte. CV-ul nu a reinviat aici :), vremea trece,oamenii se schimba,inima imbatraneste, se hraneste mai putin cu iluzii si mai mult cu ratiune si medicamente.
Inchin pastila urmatoare in favoarea voastra si o colorez in roz pentru un vis al unei Iubiri de neuitat!
Doar gandul
Zapada cade iarasi peste casa Ninsori coboara pe pamant, Nu mai suntem cu toti la masa Nici nu mai stiu acum cati sunt E alba iar tacerea noastra. Unde e soarele? Unde e luna? Doar flori de gheata la ferastra Tu nicaieri… desi doar una. A inghetat si gandul despartirii De iarna nesfarsita si pustie Stiu,albul are gustul amagirii Desi fantasmele-s o mie.
Prezent la timpul viitor
🙂
Zambesc, deci exist.
Am mai spus asta undeva ,candva,deci eu sunt autorul 🙂
Azi am fost urat de foarte multe ori,prin toate mijloacele de comunicare existenta la acest moment si ziua mea a fost plina.
De obicei,mai ales de cand mama ne-a parasit,nu am mai dat importanta zilei,nici ca ar avea sau ar merita,nu am facut nicio fapta care sa merite sa fiu felicitat, si ziua a fost o zi de vineri 13 ..buna 🙂 si normala pe undeva,maine va fi altceva 🙂 .
Am pasit in alt an al existentei mele efemere.
Sper sa imi gasesc locul si rostul 🙂 candva,cumva,ca dealtfel, fiecare.
Doar ca timpul,momentul, intarzie 🙂
Cine mai stie daca si cand si cum…
Asadar,prezent la timpul viitor ma lupt cu invizbila dar omniprezenta clepsidra 🙂
Va multumesc tuturor celor care mi-ati facut urari si va doresc si voua sa vi se intample lucruri frumoase in viata si sa aveti parte de tot ce visati si va doriti!
Un click si AICI 😉
