Lacrimi pe cer


Colind fara cuvinte pe cerul fara nori
Ies mortii din morminte iar tu imi dai fiori
Cad stele fara numar, e noapte de cosmar
Un zambet fals in urma,trecut-am de hotar
 
Azi e colindul mortii si-al vietii la un loc
Colind fara de tine. Sau poate…am noroc? 🙂
Reclame

Narcisa de toamna


Pe la 3 si ceva, insomnii, disperari,
Scrumul de ganduri, alte carari ?
Se varsa cearsafuri din pat naravas
Oare-o sa vina la mine? E iar in oras ?
 
 
Mintea refuza balsamul de vise,
Framant aluat de dorinte promise.

Mereu acolo


Voi mereu acolo,cand Tu ma vei chema,

Un val spumos 🙂 de mare,un sol in calea ta,

O aripa ce bate pe cerul fara nori,

Un gand uitat prin minte si primii tai fiori

Albastrul fara seaman,ocean fara hotar

Un tarm lovit de valuri si Tu strigandu-mi… „Iar?”

Platon si Socrate


Am primit pe email cateva povestioare care ar descrie ,nu stiu in ce masura, evenimente care s-ar fi intamplat cu Platon si Socrate.

Indiferent ca sunt adevarate sau nu, greu de spus,eu nu mi-am propus asta, raman niste concluzii pe care fiecare este liber sa le traga sau nu.

Poveste cu tâlc

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.

Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

ntr-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.

Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.

Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:

Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.


Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.


Concluzii:
*dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.

En Francais


Sa mori din Dragoste? Se poate…

Ranit de a lui Cupidon sageata,
Cand inima-ti batea mai tare
Ti-ai daruit Iubirea, toata,
Doar unei simple…muritoare
 
 
Batai mai rare, tot mai rare,
Se-aud in pieptul tau tipand,
Ei,vezi? Din Dragoste se moare
Ori prea tarziu, ori prea…curand…

Ehei, voi femei


Cuvintele sunt fara rost

Iar muzica este divina

Toate s-au dus,toate au fost

N-am fost nici eu,nici tu de vina.

Alo! Ce nu ai inteles nicicum?

Tu mergi pe-aici, eu am alt drum

Clepsidrele sunt cioburi mii

Eu nu mai plec,tu…nu mai vii.

Iar azi te-am revazut din intamplare

Ascunsa, asteptai sa vina o masina,

Ciudat, dar amintirea ta nu doare

Si nici nu cred ca eu am fost de vina 😉