Orasul


Orasul ma inghite intr-un suvoi de lava umana absenta

Murmura absenti zeci si sute de ochi intredeschisi

Inca o zi,inca un pas,inca o data,gloata inghite lumina

Si o devoreaza pentru un nou intuneric absolut

O iubire de neuitat


Cine s-a contaminat cu sentimentula acela indefinibil si indestructibil devine un bolnav cronic. O boala fara leac pentru cel/cea ce o poarta in suflet ca pe un talisman,mai presus de orice,cu o incapatanare ferventa si total nerecomandata celor…cardiaci 🙂

O iubire de neuitat? Poate. Cum sa uiti ceea ce te poarta dincolo de cele lumesti, dincolo de timp,spatiu si de orice putere de intelegere.

A gresi e omeneste, a persista in greseala este …divin, daca greseala este sa daruiesti Iubire.A iubi fara speranta, o pedeapsa fara de margini.A spera la Iubire, o sisifica povara atat de desueta in zilele noastre.

Speram,uitam,incercam,speram…

🙂

Cateva ganduri rupte ca din…alte vremuri si din alta parte. CV-ul nu a reinviat aici :), vremea trece,oamenii se schimba,inima imbatraneste, se hraneste mai putin cu iluzii si mai mult cu ratiune si medicamente.

Inchin pastila urmatoare in favoarea voastra si o colorez in roz pentru un vis al unei Iubiri de neuitat!

 

Doar gandul


Zapada cade iarasi peste casa
Ninsori coboara pe pamant,
Nu mai suntem cu toti la masa
Nici nu mai stiu acum cati sunt
 
E alba iar tacerea noastra.
Unde e soarele? Unde e luna?
Doar flori de gheata la ferastra
Tu nicaieri… desi doar una.
 
A inghetat si gandul despartirii
De iarna nesfarsita si pustie
Stiu,albul are gustul amagirii
Desi fantasmele-s o mie.

Timp


Daca as putea da timpul inapoi 😉

Poate nu l-as da pentru mine. Anii au trecut asa cum i-am lasat sa treaca.

As intoarce acele ceasornicului inainte de momentul in care am ramas fara mama. Poate destinul ei s-ar scrie altfel.

Calator in timp numai la viitor.

Atat.

La ceas de seara va doresc sanatate si mult timp alaturi de cei dragi!

Pretuiti-i ! Nu se stie cat timp aveti de petrecut impreuna.

Noapte buna!

Lacrimi pe cer


Colind fara cuvinte pe cerul fara nori
Ies mortii din morminte iar tu imi dai fiori
Cad stele fara numar, e noapte de cosmar
Un zambet fals in urma,trecut-am de hotar
 
Azi e colindul mortii si-al vietii la un loc
Colind fara de tine. Sau poate…am noroc? 🙂

La revedere !


La Radio se-anunta ploi….nuuu, asta canta Paula Seling…la radio si peste tot se-anunta un sezon de inghet, la noapte eu voi fi un hot, cu un sarut prea indraznet….la noapte toamna in desuuri negre va da binete iernii de clestar,..

…si Doamna Toamna, zice lumea, isi va lua „La revedere!”, pierduta prin desuuri negre si ratacita in tacere…se-anunta aburi grei de ceata si brume cu miros de nori, imi voi trimite inima la tine, acolo,unde-mi dai fiori, pe-o insula de soare plina, doar un hamac, un palmier si Tu, ne vom iubi doar pe lumina…Adio Toamna…nu esti…Nu !

Mereu acolo


Voi mereu acolo,cand Tu ma vei chema,

Un val spumos 🙂 de mare,un sol in calea ta,

O aripa ce bate pe cerul fara nori,

Un gand uitat prin minte si primii tai fiori

Albastrul fara seaman,ocean fara hotar

Un tarm lovit de valuri si Tu strigandu-mi… „Iar?”

Scoica


Strainii chiar ne apreciaza. Daca avem valoare,chiar daca nu stim sa o promovam ne promoveaza ei.

Aceasta a fost senzatia cand prin intermediul unui site care propune diverse,ca sa spun asa, am descoperit ca propunere o poezie a lui Marin Sorescu. Recunosc,nu sunt un amator de poezie,nu citesc 😉 insa recunosc meritele celor care au puterea de a crea si de a ne face sa vibram in fata cuvantului cu toata fiinta noastra.

Inserez aici versiunea propusa, tradusa in limba engleza si originalul.

The Sea Shell

By Marin Sorescu

Translated By Michael Hamburger

I have hidden inside a sea shell
but forgotten in which.
Now daily I dive,
filtering the sea through my fingers,
to find myself.
Sometimes I think
a giant fish has swallowed me.
Looking for it everywhere I want to make sure
it will get me completely.
The sea-bed attracts me, and
I’m repelled by millions
of sea shells that all look alike.
Help, I am one of them.
If only I knew, which.
How often I’ve gone straight up
to one of them, saying: That’s me.
Only, when I prised it open
it was empty.
Sursa : AICI
Scoica
de Marin Sorescu

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.

Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.