O lume…nebuna


Cat Stevens spune ca lumea este salbatica,eu as spune ca e nebuna, sau si una si alta.

Cum sa te refugiezi de lumea dezlantuita cand pe zi ce trece ne alienam, notiunea de normalitate, de sanatate mentala devine tot mai mult o utopie sitot mai multi tin discursuri ilogice si incoerente pe strazile cetatii pana sunt identificati si etichetati cu un singur cuvant ca fiind paria.

Ma gandeam 🙂 ca poate extraterestrii (aliens) sunt printre noi si suntem, devenim chiar noi alienatii de elita, sub povara atator si atator poveri de tot felul, ne pierdem ratiunea de a fi, umanintatea noastra in tot intelesul ei devine uitare si chiar devenim salbatici, homo homini lupus (spre amintirea Sophiei cea latinista care trece si se strecoara fara a lasa un cuvant de intelepciune 😉 ) pana la iminenta disparitie a rasei superioare si revenirea la stadiul anterior aparitiei speciei noastre…

Poate ca natura, lumea este a necuvantatoarelor, a celor pe care nu vrem si nu stim sa le ascultam. Probabil am avea multe de invatat de la ele, multe si bune. Asa insa ne devoram spre fericirea celor ce vor ramane sa vietuiasca fara de cei care le-au distrus habitatul si modul ancestral de viata sfarsind prin a se autodistruge, ca dovada a constiintei superioare.

Oh baby, it’s a wild world…

Povestea Uniunii Europene


A fost odata un taran sarac, dar cinstit, ca de aia era si sarac. El putea fi deopotriva roman, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez,croat
ori sarb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, ori turc, sau orice alta natie, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De
altfel, in diverse variante,  povestea  circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare.
In satul lui, uitat de lume, se auzise ca undeva, departe, peste mari si ţări s-ar afla o cucoana înstărita, cu darnicie fara seaman,
care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu
darurile Cucoanei. Intr-o buna zi si-a  pus  traista in bat si a plecat la drum.
Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a batut la poarta si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca
era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul de-abia s-a atins de ele si si-a spus necazul:
–  Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna pe la noi insa-i
cam lunga, tine aproape sase-sapte  luni pe an. Ca sa lucrez bine pamantul as avea nevoie de o pereche de incaltari noi. Sunt descult si
mi-e frig, doar atât iti cer.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate,
batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: – Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana – Armani.Tine de frig, de ploaie.”
Daca a vazut asa, omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
– Totuşi e doamnă bună.Putea să nu-mi dea nimic.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit cu un deget degerat. Apoi, la sfarsitul verii, istovit de munca pamantului, a
plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,spunându-i păsul cel vechi:
– Coana Mare, sunt desculţ, o pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine.
Doamna l-a privit iar cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
– Daca-i degeaba, merită s-o ia,  isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
A mai trecut o iarna grea, cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat, omul n-a avut de suferit. A
urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit iar de Doamna cea darnica pornind iar spre ea sa-si
incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi, nu s-a dat batut.
An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.
Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si la spital a
trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care,
iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având mai multe  viteze si
telecomanda.
Omul a multumit si, intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o
noapte fu călcat de hoti. Acestia nu gasira mare lucru, dar plecara acasa cu saci intregi de basti. In prag de iarna, taranul s-a pomenit
astfel fara nici o basca.
Hotii, oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
Asa ca, asezat comod in caruciorul sau silentios,cu mai multe viteze, a pornit iar la drum si s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
– Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti.
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu, acolo unde incepea caruciorul, si ganditoare i-a spus:
–  Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pământul dumitale?
Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună basca.
Aceasta poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut.
Sursa :Internet (email)

………….

Big in Japan


Discutam azi cu cativa colegi si concluzia, ideea e una pe care o aud si acum la tv : daca ne lovea cutremurul de azi din Japonia noi nu mai existam ca tara. Pur si simplu. Si nu sunt fatalist,e doar realitatea in care traim transpusa in conditii extreme,probabile..posibile.

Tiltul,luat din hitul celor de la Alphaville imi suna acum sinistru…nu sa fii „mare’ in Japonia ci..cutremurul cel mare…cutremurul E mare.

„Voi nu stiti sa construiti!”…imi suna in urechi si acum, la destui ani de cand un japonez mi-a spus asta, cumva siderat de ce vazuse la unele santiere ale noastre. „Voi aveti structurile facute in forma de patrat. La noi sunt sun forma de triunghi. E simplu, de la geometrie, stie oricine : triunghiul e o forma geometrica mai stabila decat patratul.” I-am dat dreptate in sinea mea apoi i-am si spus-o. Ai dreptate.Nu sunt specialist in constructii si nici n-am dat atentie la ce forma se ridica din cofraje, armaturi si otel beton.N-am vazut nimic din toate acestea. Doar ceea ce se vede cu ochiul liber, forma patrat,logica,umpluta cu mortar si caramizi despre care auzeam atunci ca nu e buna si ca noi construim prost. De construit prost stiam. Aud acum peste tot ca suntem nepregatiti pentru un cataclism, oricare ar fi acesta.Nu doar de natura telurica dar si economica, sociala, politica. Suntem nepregatiti cam la toate capitolele iar aceasta este o certitudine iar ce vine din urma nu ne da nici macar iluzia ca am putea avea cea mai mica sansa de supravietuire. Suntem prea mioritici. Nu sunt negativist si nici fatalist, am mai zis,constat doar disparitia unei natiuni demna, poate, de o soarta mai buna.

„Da dar la voi nici nu sunt cutremure asa mari, probabil de aceea nu folositi ca forma de baza in constructii triunghiul.” I-am confirmat si din politete combinata si cu nestiinta fenomenului dar si cu experienta cutremurelor simtite ( pe cel din ’77 l-am dormit dar l-am vegheat toata noaptea in fata blocului…asteptand sa se prabuseasca peste noi)…86, 90…si acum vreo 2-3 ani…le-am pierdut sirul si nici nu mai am de ce evenimente sa le asociez spre aducere aminte…Da, la noi nu sunt cutremure suficient de mari sa ne zgaltaie, sa ne miste din inertia asta fatidica si sa ne puna in miscare dupa cum o cer vremurile.

Doamne fereste ca nu a fost la noi! Dumnezeu ne-a aparat de data aceasta,dar data viitoare?

Cata luciditate atata drama : „Voi nu stiti sa construiti!”.

Nu stim si cu mandrie ne laudam si altora : Nici nu vrem, na! Sa crape de ciuda toti…Nu construim pentru ca Manole a zidit-o pe Ana si de atunci si de mai inainte suntem blestemati sa rezidim, sa refacem,sa rescriem…sa arucam cu pietre unii in ceilalti in loc sa punem piatra de hotar a civilizatiei si sa ne ridicam ochii catre stele.

Macar o clipa.

11.03.2011

Doar spre ‘referinta’…Big in Japan…

PS

Japonia inainte si dupa cutremur: click AICI

PPS  14.03.11

Alte comentarii despre cutremur AICI

Romania. Oameni cu care ne mandrim


Intamplator am dat de o pagina web si o stire care la noi a intrat in cotidian. Pentru ceilaiti stirea este spectaculoasa.
Avem romani cu care sa ne mandrim. Ghilimelele va las sa le puneti voi daca veti considera de cuviinta. Citeam undeva ca dupa migratia energica a romanilor oriunde vom ramane minoritari in propria tara. Doar doi(2!) nascuti din noua(9!) sunt cu adevarati romani. Faptul ca ne schimbam obiceiurile si ne manelizam cu o placere sadica,transformandu-ne intr-o natie fara valori si fara cultura proprie, analfabeti ridicati la rang de intelectuali cu diplome universitare luate cu „greu” si la kilogram ne da dreptul sa speram ca maine pentru nou NU VA MAI EXISTA.
Dixit.

Articolul cu pricina :

 

World’s Youngest Granny is 23 Years Old

Rifca Stanescu has staked a claim on being the world’s youngest grandmother at only 23 years of age. Having eloped with her husband Ionel when she was only 11, the Romanian-born Rifca had her first child, Maria, when she was 12 years old.

Her daughter, Maria, married her own husband at the age of 10 and had her first son, Ion, who is now two years old, just a year later. Unless someone else comes forward, Rifca may hold the title for being the world’s youngest grandmother.

Speaking to UK tabloid, Metro.co.uk, Rifca said that she was happy to be a grandmother but wished more for her daughter, because pre-teen pregnancies are honestly nothing to be proud of.

Metro.co.uk reports that a 29-year old woman in England came forward as England’s youngest grandmother last month when she revealed that her 14-year old daughter had repeated her own mistake by having a child. Speaking to the press, she said, “I felt the colour drain from my face and all I could do was cry.”

Source: Metro.co.uk

 

Sursa : AICI

 

PS

Cititi si comentariile. Sunt elocvente.

Invidia


Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati. A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche. Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia… Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

Dan Puric

O autobiografie


O autobiografie, poate amuzanta,poate trista,poate adevarata,poate din toate cate putin.

Fiecare intelege ce vrea 🙂

No comment;)

Sursa : e-mail

(Stiu,v-am cam stresat cu sursa asta dar cred ca merita sa impart cu restul lumii ceea ce mi se pare interesant,nu sa tin doar pentru mine.Cui nu-i place,sa dea pagina 🙂 )

 

Autobiografie

*Am fost director la o mare intreprindere socialista. Cafeaua de dimineata
era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu Dacia neagra.
Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru
inmormintarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus ca cu atitia bani
as inmorminta intregul Comitet. Din acest moment am devenit director la o
intreprindere mai mica.

Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in virsta, la servici
mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la
ultima sedinta de partid.  Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus
sigur. Din acest moment am lucrat ca maistru.

La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de dimineata. In
atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si a Lolobrigidei. Odata mi-au
spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui
Ceausescu. Din acest moment am lucrat zilier la sapat santuri.

Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos. Odata in
timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece
va trece pe acolo o delegatie de partid de la Bucuresti Am raspuns sa nu-si
faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat…din acel moment
am ramas fara lucru…

…o vreme am fost somer pina la schimbarea oranduirii…

M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua imi
este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi cu sofer
personal. In rest imi tin gura si din cind in cind ridic mina sa votez. Imi
creste constant nivelul de trai si mi se acopera toate  cheltuielile.

 

And the winner is…


Premiile Balului Academiei Caţavencu 2010 – “Ieşi afară criza ordinară!

Categoria “Din puţul gîndirii”:
1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): „Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas.“
2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc.“
3. Victor Ponta (preşedinte PSD): „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri.“
Cîştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”

Categoria “Gîndire cu premeditare”
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): “Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit.”
2. Cristian Preda (europarlamentar): „Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decît mine.“
3. Dan şova (senator PSD): „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sînt mai puţini.“
Cîştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): „Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atît de proşti, încît pierdeau şi ce furau.“

Categoria “Meandrele concretului”
1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): „Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarîm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior.“
Cîştigător
2. Verestoy Attila (senator UDMR): “Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim”.

Categoria “Lectura nu ştie carte”
1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): „Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti… te apucă pandaliile!“
2. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.“
Cîştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.“

Categoria “Cu ce iubim femeile?”
1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sînt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.“
2. Răzvan Theodorescu (academician): “Femeia e bună conducătoare de creştinism.”
3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): „Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei.“
Cîstigător
4. Gigi Becali (europarlamentar): “Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!”

Categoria Emil Bobu
1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.“
2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): „Primul om care a ajuns pe Lună a fost un cîine.”
3. Emil Boc (prim-ministru): „Deocamdată, sîntem unde ne aflăm.“
Cîştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): „Furăciunile sînt de asemenea natură încît au depăşit orice limită.“

Monden
Categoria “Epoca mondenă şi contemporană”
Nicolae Mitea (fotbalist blond): „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.“ (ProMotor, 24 aprilie)
Andreea Tivadar (fotomodel): „Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon.“ (Antena 1, 29 iulie)
Emmy (cîntăreaţă pe bani): „Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” (Cancan, 1 mai)
Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: „M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cît a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el.” (OK!, 23 aprilie 2010)
Liviu Vârciu (fost manelist): „Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist.“ (Pro TV, 21 mai)
Cîştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): „Nu sînt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.“ (Antena 1, 27 iunie)

Premii speciale
Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric.

1. Crin Antonescu
I se acorda premiul “Greu de găsit”
Pentru că, dintre credinţele politice, nu i-au plăcut nici politeismul, nici monoteismul, ci doar absenteismul.
Motivaţia juriului:
Din pat, direct, cum s-a trezit,
El la Senat se suie.
Era pe cînd nu l-am zărit,
Azi îl vedem și nu e.

2. Victor Ponta
Copil-pilotului Victor Ponta care conduce cea mai puternica maşina de vot din Opoziţie i se acordă premiul Daciana Duster.
Motivaţia juriului: pentru că a ratat curba de sacrificiu din raliul Iaşilor şi s-a dat de trei ori peste cap, ca să se transforme în cea mai de viitor Bunicuţă a PSD.

3. Elena Udrea
I se acorda premiul “Roberta Anastase”, pentru numărarea corectă a turiştilor de pe Litoral.

4. La categoria “Dictatorul anului în România“… premiul nu se acordă.

5. La categoria “Cel mai bun premier al anului” … nici aici premiul nu se acorda, deşi a fost disputat de Emil Boc III, Emil Boc IV şi Emil Boc V.

6. Premiul “Unicul Lider al Opoziției”, se acordă ex-aequo, în ordine alfabetică lui, Crin Antonescu și Victor Ponta.

7. La categoria “Capitalism cu faţă umana şi puţină burtă” i se acordă lui Dinu Patriciu premiul “Kazahstan şi Bran”, pentru colecţia un miliard nouă sute de milioane care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui mogul.

8. Neagu Djuvara i se acorda premiul “Tinereţe fără bătrîneţe” pentru că a dovedit că tinerii valoroşi care pleacă din ţară se mai şi întorc

CATEGORIA DIN PUB-UL GÎNDIRII
Mircea Geoană (preşedintele Senatului): „Avem o problemă, fiindcă Irlanda se poate răspîndi.“
CATEGORIA FUNCŢIA DEZBATE GRADUL
Aurelian Şoric (şeful IPJ Neamţ): „Interlop înseamnă, în primul rînd, să ai nişte locotenenţi care să-ţi execute lucrările prin forţă. Familia Mararu nu are locotenenţi.“
CATEGORIA NE DOARE-N FOND
Mădălin Voicu (deputat PSD): „Băi, Fondul ăsta să ne pupe-n fund!“

CATEGORIA TOAMNA E CA TOAMNA
Traian Băsescu (pre­şe­dintele României): „Scutul antirachetă NATO este un scut antirachetă NATO.“
CATEGORIA FRAZE-FRAZE, DA’ BRÎNZA-I PE BANI
Roberta Anastase (pre­şe­dintele Camerei Deputa­ţilor): „Nu e nici pumn în gură, nici vreo forţare de regulament, nici măcar modificarea unei virgule, ci adăugarea unei fraze, care e valabilă şi în plen.“
CATEGORIA COSTELUL DIN CARPAŢI
Costel Căşuneanu („regele asfaltului“): „Şi tot eu sînt cel care greşesc, presupun, cînd adesea, conducînd regulamentar, sînt depăşit şi lăsat în nori de praf de Logan.“
CATEGORIA SOARE CU PREŞEDINŢI
Ioan Oltean (vicepre­şedinte PDL): „Este cazul ca soarele Partidului Democrat Liberal să răsară din nou de la Bucureşti. (…) Să dea Dumnezeu să fim întotdeauna la guvernare.“
CATEGORIA AFACERE ŞI ŢI SE VA DA
Traian Igaş (ministrul Administraţiei şi Internelor): „Imaginea Ministerului Afacerilor şi Internelor a avut de suferit în ultima perioadă.“

CATEGORIA REFORMAREA STATULUI DEGEABA
Dan Fătuloiu (secretar de stat MAI): „Avem la nivelul structurilor ceea ce avem, adică o inactivitate.“

Sursa : Internet, e-mail.