Din basmele romanilor


Un material primit pe email.Autor necunoscut.

No comments.

Basme

După ce s-a dezvăluit adevărata faţă a personajelor aşa-zis pozitive din desenele animate, vom demonta astăzi mitul că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe  dos. Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa,   prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete, care sigur nu-s ale lui  fiindcă moşul are vreo 80 de ani şi aia mică în jur de şaişpe.
Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Precis ca, strămoşul său care a întemeiat dinastia, se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante, că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fe-fe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită miştoaca familiei şi nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul ei, precum in cazul împăratului. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune?… Că  e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui!
Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile şi sudoarea lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă  cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure.
Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii ăştia din construcţii. Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei, te fac din mardeală.
Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg şi un bun trezorerier.  Dar e cam fără noroc la femei, deşi e un tip cinstit în sentimente.  I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa şi bunicul lui şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli.  Pui problema direct: „Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.”  Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am  auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita.
Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea,  ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ea ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să  se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure şi-l cărase-n cârcă până  la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit ! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
– dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
– dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
– dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fe-fe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem de basm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

Noapte buna romani !

Cei 3A


O lectie japoneza cat un slogan de munca si/sau de viata,aparent cu nuante cu reminiscente antedecembriste pentru cei care au trait epoca luminii stinse.

Sloganul sau cum vreti sa-i spuneti este format din trei cuvinte si este cunoscut ca fiind „Cei 3A”.

AWATEZU – Nu te panica!

ASERAZU – Nu te grabi !

AKIRAMEZU – Nu te da batut!

Si este doar un slogan dintr-o filozofie de munca. Extrapoland acesta poate defini stilul de viata al unei natiuni, poate de aici si reusita si puterea de a trece peste obstacole.

Esenta poate sta de fapt intr-o singura expresie : NU CEDA NICIODATA!

Puterea de a lupta si de a merge mai departe,incapatanarea dusa pana la extrem dar intr-un ton pozitiv,creator.

Ce altceva ar mai putea fi spus?

Ca am putea macar sa imprumutam ceva din perseverenta lor in a fi constructivi dar mai ales solidari.

Arigato gozaimasu Nihon !

Romania. Oameni cu care ne mandrim


Intamplator am dat de o pagina web si o stire care la noi a intrat in cotidian. Pentru ceilaiti stirea este spectaculoasa.
Avem romani cu care sa ne mandrim. Ghilimelele va las sa le puneti voi daca veti considera de cuviinta. Citeam undeva ca dupa migratia energica a romanilor oriunde vom ramane minoritari in propria tara. Doar doi(2!) nascuti din noua(9!) sunt cu adevarati romani. Faptul ca ne schimbam obiceiurile si ne manelizam cu o placere sadica,transformandu-ne intr-o natie fara valori si fara cultura proprie, analfabeti ridicati la rang de intelectuali cu diplome universitare luate cu „greu” si la kilogram ne da dreptul sa speram ca maine pentru nou NU VA MAI EXISTA.
Dixit.

Articolul cu pricina :

 

World’s Youngest Granny is 23 Years Old

Rifca Stanescu has staked a claim on being the world’s youngest grandmother at only 23 years of age. Having eloped with her husband Ionel when she was only 11, the Romanian-born Rifca had her first child, Maria, when she was 12 years old.

Her daughter, Maria, married her own husband at the age of 10 and had her first son, Ion, who is now two years old, just a year later. Unless someone else comes forward, Rifca may hold the title for being the world’s youngest grandmother.

Speaking to UK tabloid, Metro.co.uk, Rifca said that she was happy to be a grandmother but wished more for her daughter, because pre-teen pregnancies are honestly nothing to be proud of.

Metro.co.uk reports that a 29-year old woman in England came forward as England’s youngest grandmother last month when she revealed that her 14-year old daughter had repeated her own mistake by having a child. Speaking to the press, she said, “I felt the colour drain from my face and all I could do was cry.”

Source: Metro.co.uk

 

Sursa : AICI

 

PS

Cititi si comentariile. Sunt elocvente.

Cantece in limba spa(r)ga


Pentru ca suntem in Romania unde exportul de banane,portocale si alte fructe si legume exotice (carora le prieste clima noastra blanda) este mai mare decat exportul de fructe si legume traditionale.

Pentru ca la noi vamile sunt prietenoase si deschise tuturor cu traditionala ospitalitate romaneasca de care au beneficiat inclusiv AC/DC si nimeni nu s-a sesizat atunci ca traditiile noastre sunt multimilenare si neschimbate, inscrise pe podul lui Apolodor din Damasc,dovada vie si azi ca proverbul romanesc „cui ii da un deget (pod) iti ia toata mana (si ramane podul intr-un picior)”

Aceste consideratii se vor doar o scurta (re-) introducere intr-o lume in care domneste CIRCUS MAXIMUS iar dictonul latin 🙂 (Sophie… 😉 ) „Pane et circenses „(scuze, am gasit si variantele Panem et Circenses si Pane et circus) a fost cu brutalitate denaturat in epoca noastra in care Circul e grotesc si gratis dar painea iti este luata de la gura…

Nu,nu este un pamflet si orice asemanare cu realitatea inconjuratoare pur si simplu NU este intamplatoare.

Te ascultam, Maestre…nici nu stii ce adevaruri poti grai…pentru cei ce vor sa le inteleaga 🙂