De-ale copiilor


Aflate de pe …Internet

 

SCRISORI AUTENTICE ALE COPIILOR CATRE   DUMNEZEU


„Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi.”

„Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.”

„Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto…”

„La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?”

„De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?”

„Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?”

„Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?”

„De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc? N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?”

„Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?”

„Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?”

„Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?”

„Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel.”

„Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine …dar te rog sa nu-i faci rau!”

„Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica.”

„Cum se poate ca, pe vremuri, atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.”

„Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!”

„Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu functioneaza. ..”

„Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe Pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge”


Intelepciunea copiilor


„Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei” – Sabina Dallu, 12 ani


„In religia noastra oamenii care au murit se ingroapa in pamant pentru ca asa este bine, sa punem la loc ceva de unde l-am luat.” – Felix Roncea, 12 ani

„Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele sunt pline de sentimente.” – Ana Maria Pop, 14 ani

„Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer.” – Claudia Draghia, 9 ani

„Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate.” – Arcadie Martin, 8 ani

„La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa
navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti.” – Florentina
Stoian, 11 ani

„Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.” – Catalina Opaina, 14 ani

„Umorul este vitamina de luat la viata grea. ” – Raluca Barbulescu, 14 ani

„Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul
vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu.” – Irina Moscu, 12 ani

„Omul este o adevarata fabrica de dorinte pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic.” -Matei Filimon, 14 ani

„In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la
corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet.”-  Tudor Matache, 12 ani

„E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare.” – Ana Matei, 12 ani

„Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se
pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni” – Paul Paun, 12 ani

„Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. ” – Nicoleta Stefan, 14 ani

„Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand.” – Irina Raducanu

„Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare.” – Roxana Chis, 10 ani

„Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant dar ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa” – Leon Alexandru Gutu, 8 ani

„Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu
suferinta”  – Ion Martin, 10 ani

„Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o mai pastreaza pentru ele.” – Pavel Martin, 8 ani

„Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as
intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica Domnului cum este sa ai un copil-Dumnezeu. ” – Alina Andreea Zane, 8 ani

„Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu” – Ana Maria Badea, 12 ani


Conversations with God


Azi am vorbit cu Dumnezeu. De fapt am vrut sa vorbesc cu El.

Nu mi-am dorit sa devin explicit si personalizat pe acest blog desi am dat destule elemente de identificare printre randuri sau chiar evident. Inevitabil fac referire la evenimente personale dar fara sa intru in profunzimea faptelor.

Acum aproape doi ani am pierdut-o pe mama, prematur si neprevazut…am scris undeva inainte iar altcineva a gasit de cuviinta sa isi insceneze,pentru compasiune, moartea violenta prin accident de masina a propriei mame. Lugubru,nu? Si totusi am crezut, pentru ca persoana respectiva se presupunea a fi cineva care avea altfel de sentimente pentru mine decat ceilalti.

Inchid paranteza,poate inutila ,desi…

Ca fiecare am facut parastas azi,pentru ca sambata aceasta era inainte de data la care s-a intamplat …

Merg cu pomelnicul spre altar,aprind lumanare, strecor bancnota corespunzatoare, pentru a rasplati efortul slujitorilor Domnului,ma apropii si astept. Sincer,a fost prima data cand am facut asa ceva, pana acum se ducea altcineva din familie…Ma uit,aparent nimeni, dupa podoabele bisericesti vad o silueta cu mana ridicata la ureche…Daca nu ati inteles ce am dedus eu, confirmat dealtfel, va explic imediat : am aflat instantaneu ca daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie sa apelez la slujitorii sai, nu trebuie sa scriu pomelnice, trebuie doar sa-I stiu numarul de mobil. Pentru ca Prea Sfintia Sa vorbea cu Dumnezeu in altar, nu vreau sa cred ca s-ar fi putut intampla altceva in Casa Domnului, ar fi o blasfemie. Dupa cateva zeci de secunde de asteptare, poate cateva minute, slujitorul Domnului, de o varsta mai frageda si nu prea, a binevoit sa-mi ia ofranda si pomelnicul. N-am indraznit sa-i cer numarul de mobil al lui Dumnezeu. M-am gandit ca ar fi fost prea mult, daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie neaparat sa apelez la cineva sau sa-L caut in Casa Sa,e suficient sa ma gandesc la El si sa-i transmit ceea ce am de spus.

Poate gresesc, poate nu dar o Conversatiie cu Dumnezeu prin celular si in altar cred ca e cam scumpa pentru muritorii de rand.

Extrapoland, poate gresit dar gandul lucreaza in sensul asta, ma gandesc la faptul ca multe nedreptati care se intampla azi, de orice natura, sociala,umana,oricare ar fi ele, nu s-ar raspandi si nu ne-ar innegura viata daca am fi mai credinciosi si daca Biserica ar cobori mai mult si mai des printre oameni, ca adevaratii misionari, in loc sa dezbata si sa abereze (pardon de expresie dar acesta e punctul meu de vedere) in nenumarate bloguri, chiar aici pe wordpress.com, pentru rating-uri si cauze nesemnificative cand viata adevarata are nevoie de cuvantul Domnului si de alinare si intelegere.

Sau,poate,e nevoie de o noua religie a Iubirii de aproapele nostru,fara fatarnicie si cu inima deschisa, nu de un business ridicat la rangul de ‘”crede si nu cerceta”sau „sa faci ce zice popa nu ce face popa”. Si atunci, de ce se mai numesc slujitorii Domnului?

Nu astept raspuns. Intrebarile mele sunt pur retorice.