Vorbeste-mi !


Vorbeste-mi de tine, de vise uitate,
De noptile albe, cu doruri pictate.
 
Vorbeste-mi in soapte,vorbeste-mi tacut,
Saruta-mi uitarea si lasa-ma mut.
 
Vorbeste cu mine,cum doar tu stii,
Cu buze de foc, mai spune-mi ca vii !

La revedere !


La Radio se-anunta ploi….nuuu, asta canta Paula Seling…la radio si peste tot se-anunta un sezon de inghet, la noapte eu voi fi un hot, cu un sarut prea indraznet….la noapte toamna in desuuri negre va da binete iernii de clestar,..

…si Doamna Toamna, zice lumea, isi va lua „La revedere!”, pierduta prin desuuri negre si ratacita in tacere…se-anunta aburi grei de ceata si brume cu miros de nori, imi voi trimite inima la tine, acolo,unde-mi dai fiori, pe-o insula de soare plina, doar un hamac, un palmier si Tu, ne vom iubi doar pe lumina…Adio Toamna…nu esti…Nu !

Nu tot ce zboara


Englezii au o expresie „Not all that glitters is gold”, adica „Nu tot ce straluceste este aur”

Noi spunem ca „Nu tot ce zboara se mananca” , chestie de mentalitate, cultura,istorie,etc…

Exista, desigur, si expresia 🙂 care cofirma regula : Garry Glitter(s) 🙂

Si e un truism 🙂

1

2 (sigur o stiti,e cea mai cunoscuta)

3.

Garry Glitter rocks ! 😉

 

 

Mereu acolo


Voi mereu acolo,cand Tu ma vei chema,

Un val spumos 🙂 de mare,un sol in calea ta,

O aripa ce bate pe cerul fara nori,

Un gand uitat prin minte si primii tai fiori

Albastrul fara seaman,ocean fara hotar

Un tarm lovit de valuri si Tu strigandu-mi… „Iar?”

Vise


Visez la o insula pustie, doi palmieri, un hamac, o coliba si un ocean nesfarsit si limpede, cer albastru…

…visez o calatorie in jurul lumii,o croaziera pe un transatlantic…

…visez …sa-l parafrazez pe Tom Hanks in You”ve got email,ca iubesc New York-ul toamna, l-as iubi daca ar fi…sa rup ideea din context…visez banca mea si ghiozandul,mereu altul in fiecare an pentru ca il incarcam cu toate cele trebuincioase si nu rezista…si sa invat multe …:) cele uitate si cele nestiute :)..

…visez la lucrurile bune dinainte…

…visez la mama…visez sa am puteri sa pot face ce nu a facut nimeni…sa dau timpul inapoi…sa pot face ceva..

..visez…cine imi ia dreptul la visare?…visez…si adorm…cu visul din vis…nu e Inception..e doar…visul…

…sa mai visez la ce doream? …parca s-a stins o stea..

vise..

Acum niste ani


Acum niste ani, mai multi, mai multi decat a vietii jumatate, un 10 septembrie imi purta pasii departe de casa,intr-un loc nedorit dar obligatoriu, pe plaiuri moldave, unde aveam sa devin martian fara voie,pentru o vreme durand atat cat trebuie sa apara pe lume o noua viata, doar ca eu…noi cei de atunci nu aveam sa renastem ci doar sa traim o experienta, ca si altii inaintea noastra, asa zis ‘utila’ dar umilitoare, pregatindu-ne pentru umilintele ulterioare ale vietii de zi cu zi, cand cei ‘puternici’ ii injosesc pe cei ‘slabi’…asta pana intr-o zi cand …

Si ce schimbare de decor, cand doar cu o zi inaintea fatidicei zile inregistram in memoria afectiva …doi ochi albastri 🙂 si un cantec pe care il voi lega mereu de acea zi si de acea privire, acum…departe si,probabil, fara acea stralucire de neuitat…