Unicorn


Americi nedescoperite

Si Unicorni decapitati

Raman azi vise parasite

………………………………

Abel si Cain, ati fost voi…frati?

Azi voi imparti cu voi un vis al carui talc, freudian sau nu, l-am cautat in magazinul de vise numit Google iar raspunsul virtual va las sa-l descoperiti voi insiva / inseva 😉 in acelasi fel ca si mine.

In toi de noapte m-am trezit in urma unui cosmar…cu final fericit, partial, macar in vis. Iar inima imi batea tare,mai tare, nu stiu daca semn bun ca inca batea sau semn rau ca ziua a fost un solo de baterie…

Eram in casa, in bucatarie cand blocurile din fata mea au inceput sa se miste in zig-zag, paralelograme gri, gata sa se prabuseasca, intr-un dans tenebru, al vietii si al mortii la un loc.

Am inceput sa ma misc si eu, blocul 🙂 in care stau se legana, din ce in ce mai tare, rigid…imi ziceam…poate totusi va sta,se va opri…cutremurul, constient ca forta naturii nu o poate infrange nimeni…nu, nu se oprea, continua, mai tare, mai tare,mai tare, ca un copac batut de vant pana cand ,obosit de lupta inegala,blocul meu s-a prabusit intact la pamant, compact, intreg dar pravalit la orizontala.

Ca prin minune scapasem, toti ai casei, imi zicea, vezi, daca ai creinta…scapsem cu totii…chiar si mama scapase,era acolo, in visul meu curmat brusc era si ea.Reusise.

Si magazinul virtual de vise da tot felul de interpretari 🙂

M-am amuzat cumva, nu stiu daca sa cred in vise. Stiu doar ca mai demult semnele rele s-au implinit. Sau asa am crezut eu.

Si mai stiu ca inima batea ca o toba…sparta.

Se spune ca visele sunt reflectarea subconstientului nostru, a trairilor noastre interioare. Ei, uite ca ati avut parte de o …vivisectie 🙂

…a unui ultim…Unicorn.

 

Conversations with God


Azi am vorbit cu Dumnezeu. De fapt am vrut sa vorbesc cu El.

Nu mi-am dorit sa devin explicit si personalizat pe acest blog desi am dat destule elemente de identificare printre randuri sau chiar evident. Inevitabil fac referire la evenimente personale dar fara sa intru in profunzimea faptelor.

Acum aproape doi ani am pierdut-o pe mama, prematur si neprevazut…am scris undeva inainte iar altcineva a gasit de cuviinta sa isi insceneze,pentru compasiune, moartea violenta prin accident de masina a propriei mame. Lugubru,nu? Si totusi am crezut, pentru ca persoana respectiva se presupunea a fi cineva care avea altfel de sentimente pentru mine decat ceilalti.

Inchid paranteza,poate inutila ,desi…

Ca fiecare am facut parastas azi,pentru ca sambata aceasta era inainte de data la care s-a intamplat …

Merg cu pomelnicul spre altar,aprind lumanare, strecor bancnota corespunzatoare, pentru a rasplati efortul slujitorilor Domnului,ma apropii si astept. Sincer,a fost prima data cand am facut asa ceva, pana acum se ducea altcineva din familie…Ma uit,aparent nimeni, dupa podoabele bisericesti vad o silueta cu mana ridicata la ureche…Daca nu ati inteles ce am dedus eu, confirmat dealtfel, va explic imediat : am aflat instantaneu ca daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie sa apelez la slujitorii sai, nu trebuie sa scriu pomelnice, trebuie doar sa-I stiu numarul de mobil. Pentru ca Prea Sfintia Sa vorbea cu Dumnezeu in altar, nu vreau sa cred ca s-ar fi putut intampla altceva in Casa Domnului, ar fi o blasfemie. Dupa cateva zeci de secunde de asteptare, poate cateva minute, slujitorul Domnului, de o varsta mai frageda si nu prea, a binevoit sa-mi ia ofranda si pomelnicul. N-am indraznit sa-i cer numarul de mobil al lui Dumnezeu. M-am gandit ca ar fi fost prea mult, daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie neaparat sa apelez la cineva sau sa-L caut in Casa Sa,e suficient sa ma gandesc la El si sa-i transmit ceea ce am de spus.

Poate gresesc, poate nu dar o Conversatiie cu Dumnezeu prin celular si in altar cred ca e cam scumpa pentru muritorii de rand.

Extrapoland, poate gresit dar gandul lucreaza in sensul asta, ma gandesc la faptul ca multe nedreptati care se intampla azi, de orice natura, sociala,umana,oricare ar fi ele, nu s-ar raspandi si nu ne-ar innegura viata daca am fi mai credinciosi si daca Biserica ar cobori mai mult si mai des printre oameni, ca adevaratii misionari, in loc sa dezbata si sa abereze (pardon de expresie dar acesta e punctul meu de vedere) in nenumarate bloguri, chiar aici pe wordpress.com, pentru rating-uri si cauze nesemnificative cand viata adevarata are nevoie de cuvantul Domnului si de alinare si intelegere.

Sau,poate,e nevoie de o noua religie a Iubirii de aproapele nostru,fara fatarnicie si cu inima deschisa, nu de un business ridicat la rangul de ‘”crede si nu cerceta”sau „sa faci ce zice popa nu ce face popa”. Si atunci, de ce se mai numesc slujitorii Domnului?

Nu astept raspuns. Intrebarile mele sunt pur retorice.

Si Dumnezeu a creat Femeia


Adam hoinarea cand Creatorul s-a hotarat sa o creeze pe Eva. Poate avea o premonitie ca burlacia nu era o solutie si solitudinea va duce inevitabil la pierderea libertatii…de miscare…browniana.

Poate ca Adam nici nu exista atunci cand Eva gusta marul oferit de sarpe drept ispita pentru a-si pierde inocenta. La ce bun sa fii inocent intr-o lume in care serpii sunt vorbitori si fac …daruri. Parca nimic nu s-a schimbat de atunci…sau ma insel.

Eu totusi cred ca Eva a fost prima, cea creata de Dumnezeu si asta din mai multe motive valabile atunci, acum si de-a pururea.

Perfectiunea creatiei este intruchipata in Femeie. Si…de cele mai multe ori, Opera Prima este Perfecta s ireproductibila, continuarile (sau sequels cum s-ar zice in zilele noastre) nu pot fi decat copii imperfecte si imitiative, rareori aducatoare de originalitate si spirit novator.

Departe de mine ideea de a constesta Opera Creatorului, atat Femeia cat si Barbatul sunt (sutem) cei haraziti sa fim Stapanii Universului si cei mai de seama reprezentanti ai sai.

Doar ca…de la inceputuri si pana acum Totul, si nu mi-e teama sa sustin si sa recunosc, se poarta pe umerii delicati,aparent, ai …Femeii.

Daca ar fi sa definesc cea mai grea si mai compelxa ‘munca’ de la aparitia omului incoace ar fi suficient un cuvant cu atatea intelesuri : FEMEIE.

Cel mai greu ,dar si cel mai frumos, in Lumea asta este sa fii Femeie : fiica, sora,prietena,iubita, sotie, mama, bunica…si tot asa…ce e mai complex si mai complicat in Lumea asta? Care este cel mai mare mister pe care barbatii se chinuiesc de generatii sa-l descifreze si nici pana acum nu au reusit? De ce oare ? Cum poate Femeia sa fie atatea intr-una singura? Sa ne farmece, sa ne seduca, sa ne iubeasca, sa procreeze impreuna cu barbatul, sa creeze frumosul prin insasi simpla…vai,blasfemie! sa prezenta , sa se faca dorita, asteptata, visata si adulata ? Sa aiba grija de casa, de copii, de barbat, sa munceasca, sa vina ‘odihnita’ de la munca, sa-si puna sortul si sa o ia de la cap, fara tihna si fara sa cracneasca, sa spele,sa calce, sa gateasca, sa gaseasca o vorba buna, sa vada de copii daca si-au facut lectiile, sa puna masa, sa stranga masa, sa spele vasele sa deretice, sa faca …de toate si sa mai gaseasca timp pentru a pune grijulie capul pe perna pentru a se odihni iepureste spre a se trezi a doua zi la crapatul zorilor proaspata si odihnita, frumoasa si gata sa o ia de la capat intr-un perpetuum mobile real, nu conceput de NASA sau de cine stie ce corporatie multinationala…cu un zambet pe fata si fara a arata catusi de putin daca si ce anume o framanta pentru ca, la urma urmei, fisa postului de Femeie este…interminabila iar un Omagiu in doua uvinte ar fi prea putin, mult prea putin pentru cate ar trebui sa spunem, sa scriem, sa pictam, sa cantam….si sa nu ne aducem aminte de Ea doar o data pe an, sa pretindem ca ii luam Pamantul de pe umerii ei zvelti si delicati dar mai puternici ca ai lui Atlas,daca ne punem sortul de gat si o servim ca pe o regina de Ziua Ei…nu, nu e destul…poate parea o ipoctizie…ne-am ispasi ‘pacatul de a fi orbi si indiferenti la lupta ei de zi cu zi’ putin, infiniti de putin daca i-am sopti macar o data pe zi „Te iubesc, Draga mea!” si i-am darui o floare din cand in cand…nu de zile inventate de altii ci ….pur si simplu.

Si Dumnezeu …ne-a creat Femeia…spre a ne crea pe noi toti ceilalti, pentru a ne fi Icoana, Madona si ,mai preus de toate Mama a tot ceea ce exista pe acest Pamant…

La multi ani, Sfanta Nascatoare si Iubitoare de Oameni, Tu…Femeie, Cheia tuturor misterelor si Universul nostru nesfarsit !!!

Multumescu-ti Doamne pentru ca ai creat….Femeia spre a o venera si a o iubi  !

Fara tine


Maine ti-as fi daruit o floare, ca de obicei, o zambila parfumata…doar ca azi am lasat-o ofranda acolo unde te odihnesti,departe de noi care iti simtit dureros de mult lipsa…ti-as fi urat La multi ani!…

Iarta-ma Mama…