Lumina palida a durerii


Ascultam la radio acest cantec si m-am gandit 🙂  ( se mai intampla si asta) sa-l postez aici pentru ca pe mine ma misca. Poate nostalgia, poate tristetea, poate si atele.

Si m-am mai gandit ( nu ca Fulga din reclama cu iaurtul) la un lucru. statistic si nu prea. Intru cand si cand pe blogul dedicat unei iluzorii…stari de spirit si de traire intensa la fel de iluzorie (CV pentru Iubire) si constat cu surprindere ca desi acolo nu mai scriu de mai bine de 10 luni (nici nu as avea de ce) , blogul e citit de foarte multe ori, intre 80-100 de lecturari zilnice ale insemnarilor mele de atunci….o tempora :), multe dintre ele scrise sub impusul momentului, al sentimentelor, al sperantelor, al trairilor…iluzorii, al durerii, al sperantei…Aici, 3-4 vizite ;), le si stiu care, nu ca as dori sa fac rating, doar imi exprim un punct de vedere, sau propun (partajez 🙂 ) un cantec, o poezie, o fotografie, un gand…poate mai de substanta, cred eu, decat ce este…dincolo. Cu toate acestea, lumea citeste …dincolo  😉

Am avut de multe ori intentia sa inchid blogul ,nu neaparat sa-l sterg, uneori recitesc cele scrise, multe vorbe mi se par copilaroase,lipsite de miez, doar rodul unor combustii 🙂 interne, deflagratii necontrolate literar si doar defulari ale sentimentelor, in lipsa unora reciproce, daca nu de egala intensitate macar…similare ca semn…matematic 🙂

Poate ca asa a fost sa fie, nu prima, nu singura si, cu siguranta, nu ultima.

Cuvintele de acum nu se vor nici o postfata la ceea ce a fost acolo (timpul este corect din toate punctele de vedere) ci doar o reflectie tardiva a unei lectii neinvatae si care se cere repetata, memorata si aplicata…definitiv. Ma intreb daca,oare, voi fi in stare sa invat lectia asta, eu declarat Toma Necredinciosul, dar atat de visator la auzul cuvantului…dor 🙂

Ii spuneam…”mi-ar fi dor de tine daca as sti ca ma iubesti”….ehei, ce vremuri. Cata luciditate atata drama. Cata naivitate, atata suferinta, as adauga, la propria-mi lectie de viata la care, din pacate, am ramas un biet restantier.

Sper, totusi, ca voi avea parte de o Re-examinare macar corecta 🙂

Va doresc numai bine !

PS

(sunt un amator de post scriptum-uri)

Am scris aceste cuvinte ascultand melodia din insemnare. Cam asa ar trebui citite si insemnarile mele , cu muzica „ruland” pe fundal. Atunci poate, veti intelege si veti fi cat de cat in mijlocul evenimentelor 😉

PPS

Nu m-am putut abtine 😉

Conversations with God


Azi am vorbit cu Dumnezeu. De fapt am vrut sa vorbesc cu El.

Nu mi-am dorit sa devin explicit si personalizat pe acest blog desi am dat destule elemente de identificare printre randuri sau chiar evident. Inevitabil fac referire la evenimente personale dar fara sa intru in profunzimea faptelor.

Acum aproape doi ani am pierdut-o pe mama, prematur si neprevazut…am scris undeva inainte iar altcineva a gasit de cuviinta sa isi insceneze,pentru compasiune, moartea violenta prin accident de masina a propriei mame. Lugubru,nu? Si totusi am crezut, pentru ca persoana respectiva se presupunea a fi cineva care avea altfel de sentimente pentru mine decat ceilalti.

Inchid paranteza,poate inutila ,desi…

Ca fiecare am facut parastas azi,pentru ca sambata aceasta era inainte de data la care s-a intamplat …

Merg cu pomelnicul spre altar,aprind lumanare, strecor bancnota corespunzatoare, pentru a rasplati efortul slujitorilor Domnului,ma apropii si astept. Sincer,a fost prima data cand am facut asa ceva, pana acum se ducea altcineva din familie…Ma uit,aparent nimeni, dupa podoabele bisericesti vad o silueta cu mana ridicata la ureche…Daca nu ati inteles ce am dedus eu, confirmat dealtfel, va explic imediat : am aflat instantaneu ca daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie sa apelez la slujitorii sai, nu trebuie sa scriu pomelnice, trebuie doar sa-I stiu numarul de mobil. Pentru ca Prea Sfintia Sa vorbea cu Dumnezeu in altar, nu vreau sa cred ca s-ar fi putut intampla altceva in Casa Domnului, ar fi o blasfemie. Dupa cateva zeci de secunde de asteptare, poate cateva minute, slujitorul Domnului, de o varsta mai frageda si nu prea, a binevoit sa-mi ia ofranda si pomelnicul. N-am indraznit sa-i cer numarul de mobil al lui Dumnezeu. M-am gandit ca ar fi fost prea mult, daca vreau sa vorbesc cu El nu trebuie neaparat sa apelez la cineva sau sa-L caut in Casa Sa,e suficient sa ma gandesc la El si sa-i transmit ceea ce am de spus.

Poate gresesc, poate nu dar o Conversatiie cu Dumnezeu prin celular si in altar cred ca e cam scumpa pentru muritorii de rand.

Extrapoland, poate gresit dar gandul lucreaza in sensul asta, ma gandesc la faptul ca multe nedreptati care se intampla azi, de orice natura, sociala,umana,oricare ar fi ele, nu s-ar raspandi si nu ne-ar innegura viata daca am fi mai credinciosi si daca Biserica ar cobori mai mult si mai des printre oameni, ca adevaratii misionari, in loc sa dezbata si sa abereze (pardon de expresie dar acesta e punctul meu de vedere) in nenumarate bloguri, chiar aici pe wordpress.com, pentru rating-uri si cauze nesemnificative cand viata adevarata are nevoie de cuvantul Domnului si de alinare si intelegere.

Sau,poate,e nevoie de o noua religie a Iubirii de aproapele nostru,fara fatarnicie si cu inima deschisa, nu de un business ridicat la rangul de ‘”crede si nu cerceta”sau „sa faci ce zice popa nu ce face popa”. Si atunci, de ce se mai numesc slujitorii Domnului?

Nu astept raspuns. Intrebarile mele sunt pur retorice.

Harjoneli


Cred ca Viata asta, Destinul se distreaza al naibii (pardon de expresie!) de bine cu mine. Ori e o „bafta”‘ fantastica,ceva de speriat 🙂

Sunt,oricum, un 13 mare si rosu pe ruleta Fatalitatii…

De ce spun asta? Pentru ca…pot sa pun,asa,ca pe un sir de covrigi de la piata, nenumarate persoane dezamagitoare…nuu,nu dezamagite (poate sunt si din acestea,imi cer iertare lor) dar sunt nenumarate (si lista e incontrolabila) persoanele care m-au dezamagit, ma dezamagesc si continua sa dezamageasca. La cata harjoneala am parte,tare mi-e ca show will go on…

N-am idee daca am gresit si gresesc dandu-le credit, in diverse situatii, in viata de zi cu zi, la munca, in…iubire,mai ales 🙂 ca pana la urma, Eros isi face si el datoria 🙂 , arunca sageti,numai din acelea curbate si care lovesc in plin persoane…dezamagitoare…cel putin pentru mine…

Reversul ? Morala, invatatura de minte, ca…deh, toate au o limita si o finalitate, am devenit…transant, nu stiu cat si daca cinic, folosesc cu incredere arme cu taisul bont (ironia de sine,nu miroase a bine …insa e binevenita) si am ajuns la concluzia ca decat sa-mi taie ei/ele (dupa caz) sa le tai eu ”macaroana” (iar pardon de expresie) si sa le „iau dreptul la dezamagire” si sa ii consider jumatati de om, sferturi de om sau chiar nonumani, mai degraba, incetand orice legatura cu acestia/acestea sau pastrand o relatie strict necesara si protocolara, daca situatia e de asa natura incat nu-i pot lasa la index. Stiu, intoarce si celalalt obraz…dar nu aici,nu acum si nu asa.

Am imbatranit 🙂 , rabdarea trece marea, transanta si ea iar eu…vaslesc printre ale vietii…valuri….si harjoneli dezamagitoare 😉

S-auzim de …bine !

PS

Fara muzici azi 🙂