Narcisa de toamna
Pe la 3 si ceva, insomnii, disperari, Scrumul de ganduri, alte carari ? Se varsa cearsafuri din pat naravas Oare-o sa vina la mine? E iar in oras ? Mintea refuza balsamul de vise, Framant aluat de dorinte promise.
Voi mereu acolo,cand Tu ma vei chema,
Un val spumos 🙂 de mare,un sol in calea ta,
O aripa ce bate pe cerul fara nori,
Un gand uitat prin minte si primii tai fiori
Albastrul fara seaman,ocean fara hotar
Un tarm lovit de valuri si Tu strigandu-mi… „Iar?”