Vous, les femmes


Pentru voi, o melodie care mie imi place in mod deosebit! (tot un fel de cadou…virtual)

Sper sa va placa si VOUA!

PS

Inevitabil ceva se leaga si in versuri

wake up, love 

wake up, love
undress yourself from my skin
put on the sun and let our dreaming rest
come watch the world rise

wake up, love
and be unbalance on the edge with me
of our sagging, remembering bed
come slip on your shoes

wake up, love
and help me sort this tangle of belongings
our thoughts half in day, half still in night
come kiss me full of sustenance

wake up, love
and meet me at the opened door
before the scent of you leaves my hands and hair
come walk with me into this life

Sursa : AICI

Si Dumnezeu a creat Femeia


Adam hoinarea cand Creatorul s-a hotarat sa o creeze pe Eva. Poate avea o premonitie ca burlacia nu era o solutie si solitudinea va duce inevitabil la pierderea libertatii…de miscare…browniana.

Poate ca Adam nici nu exista atunci cand Eva gusta marul oferit de sarpe drept ispita pentru a-si pierde inocenta. La ce bun sa fii inocent intr-o lume in care serpii sunt vorbitori si fac …daruri. Parca nimic nu s-a schimbat de atunci…sau ma insel.

Eu totusi cred ca Eva a fost prima, cea creata de Dumnezeu si asta din mai multe motive valabile atunci, acum si de-a pururea.

Perfectiunea creatiei este intruchipata in Femeie. Si…de cele mai multe ori, Opera Prima este Perfecta s ireproductibila, continuarile (sau sequels cum s-ar zice in zilele noastre) nu pot fi decat copii imperfecte si imitiative, rareori aducatoare de originalitate si spirit novator.

Departe de mine ideea de a constesta Opera Creatorului, atat Femeia cat si Barbatul sunt (sutem) cei haraziti sa fim Stapanii Universului si cei mai de seama reprezentanti ai sai.

Doar ca…de la inceputuri si pana acum Totul, si nu mi-e teama sa sustin si sa recunosc, se poarta pe umerii delicati,aparent, ai …Femeii.

Daca ar fi sa definesc cea mai grea si mai compelxa ‘munca’ de la aparitia omului incoace ar fi suficient un cuvant cu atatea intelesuri : FEMEIE.

Cel mai greu ,dar si cel mai frumos, in Lumea asta este sa fii Femeie : fiica, sora,prietena,iubita, sotie, mama, bunica…si tot asa…ce e mai complex si mai complicat in Lumea asta? Care este cel mai mare mister pe care barbatii se chinuiesc de generatii sa-l descifreze si nici pana acum nu au reusit? De ce oare ? Cum poate Femeia sa fie atatea intr-una singura? Sa ne farmece, sa ne seduca, sa ne iubeasca, sa procreeze impreuna cu barbatul, sa creeze frumosul prin insasi simpla…vai,blasfemie! sa prezenta , sa se faca dorita, asteptata, visata si adulata ? Sa aiba grija de casa, de copii, de barbat, sa munceasca, sa vina ‘odihnita’ de la munca, sa-si puna sortul si sa o ia de la cap, fara tihna si fara sa cracneasca, sa spele,sa calce, sa gateasca, sa gaseasca o vorba buna, sa vada de copii daca si-au facut lectiile, sa puna masa, sa stranga masa, sa spele vasele sa deretice, sa faca …de toate si sa mai gaseasca timp pentru a pune grijulie capul pe perna pentru a se odihni iepureste spre a se trezi a doua zi la crapatul zorilor proaspata si odihnita, frumoasa si gata sa o ia de la capat intr-un perpetuum mobile real, nu conceput de NASA sau de cine stie ce corporatie multinationala…cu un zambet pe fata si fara a arata catusi de putin daca si ce anume o framanta pentru ca, la urma urmei, fisa postului de Femeie este…interminabila iar un Omagiu in doua uvinte ar fi prea putin, mult prea putin pentru cate ar trebui sa spunem, sa scriem, sa pictam, sa cantam….si sa nu ne aducem aminte de Ea doar o data pe an, sa pretindem ca ii luam Pamantul de pe umerii ei zvelti si delicati dar mai puternici ca ai lui Atlas,daca ne punem sortul de gat si o servim ca pe o regina de Ziua Ei…nu, nu e destul…poate parea o ipoctizie…ne-am ispasi ‘pacatul de a fi orbi si indiferenti la lupta ei de zi cu zi’ putin, infiniti de putin daca i-am sopti macar o data pe zi „Te iubesc, Draga mea!” si i-am darui o floare din cand in cand…nu de zile inventate de altii ci ….pur si simplu.

Si Dumnezeu …ne-a creat Femeia…spre a ne crea pe noi toti ceilalti, pentru a ne fi Icoana, Madona si ,mai preus de toate Mama a tot ceea ce exista pe acest Pamant…

La multi ani, Sfanta Nascatoare si Iubitoare de Oameni, Tu…Femeie, Cheia tuturor misterelor si Universul nostru nesfarsit !!!

Multumescu-ti Doamne pentru ca ai creat….Femeia spre a o venera si a o iubi  !

Fara tine


Maine ti-as fi daruit o floare, ca de obicei, o zambila parfumata…doar ca azi am lasat-o ofranda acolo unde te odihnesti,departe de noi care iti simtit dureros de mult lipsa…ti-as fi urat La multi ani!…

Iarta-ma Mama…