Uvertura…


….la vacanta 😉

E ca o reteta pe care o faci pentru prima data :

Se ia visul ….se scutura bine 😉 si daca ramane intreg se foloseste ca atare. Caz ideal si uneori realizabil

Daca se desface in bucati mai mici 😉 se pune intr-un bol si se mixeaza cu muzica buna, de preferat alternanta, putina muzica slow, putin oldies, putin rock, putin dance.Compozita se trece printr-o sita suficient de deasa si sucul 🙂 se bea pe nerasuflate iar compozitia ramasa in sita se framanta usor in sfere de dimensiuni…convenabile 😉 care se mesteca pe indelete. Surpriza, veti vedea ca fiecare are gust diferit dar aroma vacantei este everlasting ;).

Daaaa…tragem aer in piept. Suntem gata?

Varianta in care visul se desface in bucati mai mari, cu irizatii de curcubeu…Devine interesant 🙂 Mai ales cand nu prea stii cu care sa incepi. Rogi un prieten (sau prietena) sa te lege la ochi cu o esarfa cat mai inchisa la culoare…NU TRISA!…asa..acum ai pe o masa bucatie de vis…alegi cate una si incerci sa ghicesti carui vis de vacanta ii apartine. Ai dreptul la o singura atingere si la o singura inspiratie 😉

Asterni pe o bucata de hartie primul cuvant care iti trece prin minte atunci cand atingi si inspiri aroma bucatii de vis.

Dupa care 😉 rupi hartia in care ai scris cuvintele avand grija ca pe fiecare bucatica de hartie sa fie trecut un SINGUR CUVANT. Impaturesti hartiutele. Le pui intr-un bol. Aceeasi metoda 🙂 a esarfei 🙂 . Extragi pe rand cate o bucatica de hartie si…incerci sa o asociezi fiecarei bucati de vis…aceasta e proba memoriei…afective ;).

Ordinea extragerii este foarte importanta. Pentru ca odata aleasca ordinea totul se pune in miscare. Vantul sufla in panzele imaginatiei si nu ai de ales. Trebuie sa te urci in corabia viselor tale (fie, treaca de la mine, merge si o barca de pescar cu vasle) si lasi vantul sa sufle in panze…sau incepi sa vaslesti usor….apoi din ce in ce mai tare…pana cand visul prinde aripi si incepi sa ….zbori !

 

Vara asta


Vara asta e plina de promisiuni.

Neonorate 😉

Asa ca imi promit o vara doar pentru mine.

Pentru ca e greu de inteles (sau imi este doar mie asa ) 😉 cum poti sa promiti si apoi sa uiti sau sa pretinzi ca nu ai stiut, sa amani, sa taraganezi si sa vinzi gogosi de tufa 🙂 (nu de fufa,desi s-ar potrivi..uneori 🙂 ) chiar atunci cand este in avantajul tau :).

Planuri 😉

Alte planuri 🙂

Lipsa planuri 😉

O vara doar pentru mine.

E cazul sa lasam altruismul pentru alta data 😉

Seara frumosa tuturor !

Vara pentru doi


Mai stii…iti mai aduci aminte oare?

O promisiune pentru….doi

Ziceai de-o vara alta,nu oricare

Si,uite, au ramas doar ochii goi

*

De valuri albe si albastre

Vorbeai la fiecare cinci miunte

Acum ascult tacute astre

Ravnind la alte vorbe mute.

*

Din vara noastra, cea visata

De tine, poate printre ploi

Ramas-a gura ta…uscata

Si alta vara pentru….doi.

 

 

 

 

Flori de tei


Uitam….amanam….nu se poateeeeeeee…uitam respirand parfumul lor…au inflori TEII…e o splendoare….te imbata mirosul lor…la fiece pas…in fiecare clipa…te patrunde si te inalta…visare…uitare…Iubire 😉

Si pentru ca nu-s vrednic sa scriu eu altfel decat a scris-o El…. o sa astern versurile sale…ca sa va impodobeasca sufletele cu flori de tei…

….flori de tei deasupra noastra or sa cada randuri randuri… SUBLIM ! IREAL DE SUBLIM !

Mihai Eminescu

Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

Si un cantec superb pe aceste versuri…

sau…AICI

….Vino!

PS

un dar de la Albatros 😉

Zambac


Mi-a impodobit sambata si duminica in culori de vara si cu parfum pe masura.

Intre doua ploi ,dusuri reci nemeritate (cred eu) de cei prinsi fara umbrela ,am izbutit sa imi ornamentez doua camere 😉 cu flori de crin, din acela de il gaseam pe toate drumurile 🙂 in anii copilariei fericite….tot nostalgii, fir-ar sa fie, pentru ca la vremea asta crinii erau florile care aduceau aroma de vacanta desi luau drumul catedrei tovarasei invatatoare in ultimele zile de scoala sau in ziua aceea mult asteptata cand tot cenusiul de peste an era uitat atunci cand coronita de flori  si mai ales mult asteptatul pachet de carti (uneori doar una) rasplateau (cata generozitate  😉  dar cu atat mai mult valoarea sentimentala) munca de peste an…Da, am uitat gladiolele, si ele erau alesele la Serbarea de sfarsit de an…crinii, gladiolele cu tulpinile lor luuungi cat o teaca de sabie de cavaler teuton 😉

Cum ziceam…mi-a patruns vara in casa si ii simt parfumul prin toti porii…Binecuvantata sa fie batranica de la o margine de piata care si-a incercat norocul cu asemenea minunatii de flori acum, din pacate, ignorate fara motiv, in favoarea crinilor imperiali, frumosi si ei, dar parca…

Duminica placuta va urez!

PS

Cheia din titlul : de la mama zicere, asa stia ea ca le spune crinilor. Asta ca sa dau si eu mai departe…

PPS 😉

DEX-ul imi pune ordine in amintiri, dar tot nu schimb titlul 😉 , zambacul este crinul rosu care il aveam in gradinita, langa gard, pe vremea cand…ehei… (iertare 😉 )

PPPS ;))

Sa fie si muzica 😉