41 de gânduri despre „On reviens…”

  2. 😦 îmi pare tare rău!
    dacă e aşa, atunci în intervalul ăsta va trebui musai să schimbi locul, ca să schimbi norocul…ştii tu: o insulă, un hamac şi…altele 🙂

    „bătrâneţea” ?!
    parcă aici era tărâmul tinereţii fără bătrâneţe, nu?”! 🙂

    un înţelept din vechime spunea că „înainte de a-ţi fi foarte bine, îţi e foarte rău”
    semne bune, aşadar! 😉

    SPER că acum eşti deja mult mai bine!

    Răspunde

  5. comentariul se voia mai sus, dar a zbughit-o mai la vale din pricina vârtejului de râs…cred 🙂

    mulţumesc frumos! bun înlocuitor de cafea! :))

    Răspunde

  8. văd că-mi dai liber la…imaginaţie,
    iar eu mi-am imaginat mai degrabă…hamacul 🙂
    cât ai fi tu de explicit, eu sunt tot confuză…sunt pierdută iar printre bagaje şi listuţe 🙂

    Răspunde

      • nu e greu, e aproape ca-n logica clasică: negarea negaţiei = afirmaţie 😉
        în focul luptei taman când se instaleaza iarăşi canicula e cu adevărat greu!
        ai grijă de tine, da?

        mulţam fain de gândul bun!
        sunt entuziasmată pentru că de astă dată voi zbura după-amiaza şi seara şi sunt convinsă că voi avea parte de nişte peisaje cu adevărat celeste
        dar poate că mai vorbim până atunci 😉

  9. deja 3? vârtej de vârtej, ce mai!!! 🙂
    recunoaşte că aici nu e nimic explicit! 🙂
    sper însă, aşa, la abstract, să fie bine-sănătoşi toţi naufragiaţii
    cresc şansele de descoperire a insulei din vis, totuşi 🙂

    nu trebuia să-mi dai dezlegare la imaginaţie! 🙂

    Răspunde

      • wow! ce tare eşti! :))))

        hmm, „scufundarea” unei părţi din creşterea negativă nu înseamnă creştere pozitivă?!
        pfiuuu, m-am emoţionat de-a binelea: spune drept, eşti cumva guvernatorul Băncii naţionale ori chiar al Băncii Mondiale deghizat în…Zefir?
        🙂

        să nu spui niciodată…”nici azi, nici mâine…” 😉

      • ştii cum se zice: „pesimistul este un optimist ceva mai bine informat” 🙂
        chestia e că vrea să fie tot mai bine informat, să înţeleagă, să ştie el cum ar putea deveni „imposibilul” posibil…

        eu, de când am văzut cât de nebănuite, cât de nepătrunse cu mintea noastră sunt, într-adevăr, căile Domnului, cum îţi taie El câte o cărare acolo unde nici în vis nu visezi că poate fi croită vreuna, mi-am zis :
        dacă e pe-aşa, înseamnă că nu e treaba MEA să ştiu, să înţeleg cum se întâmplă lucrurile astea, deci nu-mi rămâne decât să fiu…eu. Atât!

        şi uite-aşa am devenit eu un vârtej realist-optimist…
        cam fără măsură, ce-i drept 🙂 , dar promit să mă mai informez şi eu din când în când 🙂

  11. Habar nu am cum de ai ales acest cantec ,dar unele coincidente ma pun pe ganduri.Acum un an eram fascinat de Agnetha ,am cautat tot felul de date pe internet,azi raman la parerea ca a fost o voce extraordinara ,cea mai buna din ABBA.Una din ultimele melodii cu ABBA(mi se pare ca e chiar ultima),ea se despartise de blondul din formatie.:

    Răspunde

    • iti zic eu cum,Vasile
      l-am ascultat la Radio romantic,nu am stiut cine canta,l-am cautat pe youtube si l-am postat
      sunt fan Abba :), imi place Agnetha ;),nu tot ce a cantat dupa Abba e ceva de calitate dar cantecul asta,mai ales refrenul,m-au impresionat

      Răspunde

    • am fost şi eu topită după ABBA – când reuşeam să înregistrez de la un post de radio bulgăresc câte o nouă melodie de-a lor, eram în al nouălea cer!
      şi mă fascina cuplul lor, partea blondă a formaţiei
      erau pentru mine, de fapt, cuplul-model, ideal, ceva ce aş fi vrut să ajung să trăiesc şi eu
      poate de aceea am şi suferit tare mult când s-au despărţit
      dar a fost bine, în final, căci m-a vindecat de iluzii 😉

      melodia postată de Zefir este într-adevăr superbă, iar refrenul este…copleşitor!
      această melodie este extrem de tulburătoare prin simplitatea cu care descrie gri-ul de „dinainte”, doar sugerându-ţi miraculoasa schimbare de „după”…înseninare 😉
      aici însă îl cântă emoţionant până la lacrimi pe acesta din urmă:

      vă mulţumesc amândurora pentru reamintire!
      mi-era dor de ei 😉

      Răspunde

  12. normal că pun şi eu un leu…ooof! 🙂
    zici tu „cu certitudine”?
    mă gândisem şi eu, dar…parcă nu, totuşi
    aaaah, joacă zumba piticul de pe creierul meu!!! 🙂

    merci şi eu 😉
    noapte de catifea!

    Răspunde

  13. neaţaaa!

    „oboseală”? 🙂
    sunt ferfeniţă!
    noroc că nu trebuie să pilotez eu avionul!
    sau, mă rog, să…chilotez 🙂

    să ai şi să aveţi cu toţii o zi bună şi frumoasă!
    şi să traversaţi eroic 🙂 şi această nou-nouţă caniculă!
    de mâine vă mai trimt eu câte o adiere de răcoare 😉
    chiar dacă va mai dura poate câteva zile până voi avea acces la internet, ca să o fac…explicit 😉

    iar în loc de cafea…altceva 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns către sara Anulează răspunsul