Ce e important


Acum cateva zile am primit acest text pe email. Nu stiu cine este autorul insa doresc sa impart cu voi aceste ganduri asternute de cineva intr-o situatie,cred, reala.

Poate va regasiti,poate nu,insa ramane un mesaj care este foarte usor de descifrat.

Lectura placuta!

 

Cealalta femeie

Cu putin timp in urma am reusit să ies cu o altă femeie!

În realitate fusese ideea sotiei mele:
-„Stim amândoi că o iubesti !” – mi-a zis într-o zi, luându-mă prin surprindere.
-„Viata este foarte scurta, dedica-i si ei putin timp”
– „Dar eu te iubesc pe tine „, am protestat.
– „Stiu, dar o iubesti si pe ea, deasemenea”.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de câtiva ani.
Din păcate, serviciul si copiii mei îmi permiteau sa o vizitez numai ocazional.
În seara aceea am sunat-o sa o invit la cina si la un film.
-„Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat. [Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitatie surpriză sunt indicii de veste rea.]
/”Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine… Amandoi, singuri… Ce parere ai ?””.
Reflectand un moment, răspunse:
-„Mi-ar plăcea foarte mult.”
Vinerea aceea, in timp ce mergeam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, stiti, nervozitatea aceea care precede o intalnire… Si, pentru Dumnezeu, cand am ajuns, am constatat ca si ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton.
Îsi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare a căsătoriei. Fata ei iradia lumină, ca fata unui inger.
-Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate” – imi spuse urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de bratul meu ca si cum ar fi fost „Prima Doamna a Natiunii”.
Când ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. [Ochii ei puteau să vadă numai literele si cifrele mari]. Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama ma privea, cu un surâs nostalgic pe buze.
-Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.
-„Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar schimb de informatii despre vietile noastre.
Am vorbit atata, ca am pierdut sirul.
-„Voi iesi cu tine si altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit
eu”, spuse Mama.
Cand am dus-o acasa mi-a părut atât de rau ca ne desparteam… Am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
-„Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
-„Foarte placuta, iti multumesc! Mult mai plăcută decat mi-am
imaginat”, i-am răspuns, privind-o recunoscator.
Cateva zile mai tarziu Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atat de rapid, încât nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.
Continea un biletel care spunea: „Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură ca nu voi mai reusi să vin la următoarea întâlnire.
Oricum, am platit pentru tine si sotia ta. Niciodata nu îti vei putea închipui ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.
TE IUBESC Mama”
In acel moment am inteles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC si sa le daruim fiintelor noastre dragi timpul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si familia ta! Acordă-le timp pentru ca ei nu pot astepta.
Daca Mama ta traieste, acordă-i atentia cuvenită! Daca nu, aminteste-ti-o!
Daca vei retrimite acest mesaj, poate vei sensibiliza pe cineva care a uitat ce fiinta minunata este MAMA.
Si aminteste-ti mereu!
DUMNEZEU IARTA, DAR TIMPUL NU IARTA NICIODATA, NICI NU SE POATE INTOARCE!

6 gânduri despre „Ce e important

  1. Cuvintele rămân blocate în nodul de lacrimi din inimă…

    Eu şi tatăl meu nu am avut şansa personajelor din „poveste” – tăinuiam fiecare câte un crâmpei de adevăr care l-ar fi îndurerat distrugător pe celălalt, credeam noi cu tărie.
    Apoi el s-a dus iar eu am rămas cu mulţumirea de a fi reuşit să nu-i mai aşez o povară pe sufletul lui şi aşa cumplit de chinuit de boală.

    După câţiva ani, adevărul tăinuit a ieşit întreg la lumină.
    Abia atunci am putut constata că dacă ne-am fi acordat şansa unei discuţii sincere şi calde, măcar a unei ore în care să fim singuri şi relaxaţi, taina mea şi taina lui s-ar fi anulat reciproc, eliberându-ne de o imensă povară care ne-a măcinat pe amândoi îngrozitor ani în şir.

    Nu m-am iertat niciodată că EU l-am lăsat să plece cu sufletul greu îndurerat…

    Altfel spus, Dumnezeu ne-a iertat sigur pe amândoi, dar timpul nu ne-a iertat pe niciunul…

    Amânăm şi tot amânăm să rostim „ce e important”, dar găsim destul timp pentru fleacuri!

    Iertare, Zefir, pentru prea lungul mesaj!
    O noapte senină şi odihnitoare!

  2. O singura data in viata am spus Te iubesc..cu toata fiinta mea l-am spus..nu cred sa fi fost auzit , sau daca da , nu a fost spus persoanei care avea nevoie sa auda asta..asa se intampla mai mereu , ne punem inima pe tava ca sa ramanem fara ea. Daca ma intrebi unde este a mea , am sa-ti raspund tot cu o intrebare : unde este inima mea ?
    Niciunuia dintre parintii mei nu le-am spus Te iubesc..dar sunt acolo langa ei..eu sunt Te iubescul de care ei au nevoie , acum mai mult ca niciodata. Probabil ca Te iubesc nu trebuie marturisit , ci dovedit..si pentru asta iti trebuie timp…
    O zi buna va doresc ,Sara si Zefir !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s