Cum ziceam ca era reteta?
Se ia o pasare cantatoare, se jumuleste bine, ori de cate ori este nevoie si de fiecare data pana cand…
De cate ori mai este nevoie sa ucizi o pasare cantatoare? Nici nu mai respecti reteta, gasesti modalitatile si motivele cele mai simple si rapide sa scapi de ea. Nu e musai sa o elimini fizic,desi,la urma urmei este cam acelasi lucru.
Numai gandul in sine te infioara. Ce minte bolnava poate ucide o pasare cantatoare? Cui nui place …muzica?Unui suflet negru si odios.
Recensamantul cel mai recent ne arata foarte clar ca procentul pasarilor cantatoare este din ce in ce mai mic, practic sunt pe cale de disparitie, in comparatie cu cel al vanatorilor-ucigasi de pasari cantatoare. Relevant.
Mai am o speranta. Nu stiu daca Pasarea Phoenix (mai) canta sau (mai) vrea sa cante. Cenusa este …muzica in stare pura.
Auditie placuta!
PS
Show will go on.
Punctul de vedere 
Ai găsit cel mai potrivit cuvânt: „odios”!
Deşi mie îmi mai ţopăie pe limbă şi altele, ceva mai vitriolate.
Sper, sper totuşi că această postare nu ţi-a fost inspirată de acelaşi subiect ca altădată…
Plăcută cu adevărat mi-a fost audiţia!
Mulţumesc frumos!
‘inspiratia’si ‘subiectul’ sunt aceleasi,din pacate
gasesti detalii …peste tot
Am lipsit, nu sunt la curent cu ştirile. Mă duc să caut.
M-a luat cu frisoane când am regăsit titlul aici. Speram însă că de data asta ai doar nişte consideraţii…teoretice, generale.
Ooooffff! 😦
Mi-e dor de banca mea din Cismigiu..acolo am cantat candva ,cea mai frumoasa melodie din viata mea..s-a ridicat apoi ,incetul cu incetul, spre inaltul cerului….pentru totdeauna…
Pasari cantatoare de o zi…
Buna dimineata ,Sara !
Buna dimineata , Zefir !
Neata,Albatros!
Mi-e dor si mie..intre doua reprize de somn ale tatalui meu ,mi-e dor..mi-e dor de gandul meu liber si drag..mi-e dor de trecut..de copilarie..copilaria e in noi tot timpul.. iese la iveala mai ales in momentele de melancolie, in momentele in care ne e dor de linistea de atunci, de viata fara griji..si parca mai mare-mi este dorul..mi-e dor de oricine si orice.
Mi se ingusteaza tot mai mult drumul ,Zefirule..si tot mai singura-s pe el..
Tie si Sarei va urez un inceput de zi si saptamana minunat…
Va pup cu drag…
Parca am scris/citat eu pe undeva ca atunci cand ni se ingusteaza drumul ne napadesc amintirile. De la Marin Preda zicere.
Eu iti doresc o zi buna,atat cat se poate,o saptamana linistita!
un PS
Interesant şi impresionant!
Mulţumesc şi eu 😉
Dumnezeule, ce placere mi-ai facut cu videoclipul , Zefirule ! Cat de dragi imi sunt oamenii acestia in credinta si simplitatea lor..mi-s dragi obiceiurile lor..mi-e draga tara lor..sa am oare ceva in comun cu ei ?
Buna dimineata! Sa stii ca in mare parte clipul l-am postat in ideea ca iti va fi de ajutor.
O zi buna!
Mă gândesc mereu la tine, Castelană Albatros!
Să fii puternică şi iubitoare, să fii aşadar tu!
Zile luminate să ai!
Te îmbrăţişez şi eu cu mare drag!
Noapte liniştită!
Noapte linistita si tie ,Sara !
Multumesc pentru gandul tau bun. N-ai idee cat de bine-mi face ceea ce-mi urezi…
Bella notte, Bel vento! 😉
Buna dimineata,Sarita la zi mare!
Sa ai parte numai de lucruri bune si frumoase!
Bună dimineaţa, Bel vento!
Parcă nu e solstiţiu azi, deci e o zi…normal de mare! 🙂
MULŢUMESC frumos!
Dar nu se poate „numai lucruri bune şi frumoase”!
Ai uitat? „cu măsură” trebuie să fie toate, să nu dezechilibrăm Universul 🙂
Eh, „de-o fi una, de-o fi alta….”, cu Dumnezeu ‘om mergem înainte!
O zi frumoasă şi ţie şi plină de…primăvară! 😉
La multi ani, Sara 🙂 !
se poate,azi se poate 😉
Bună dimineaţa, Castelană!
Mă bucur mult, dar…sunt doar vorbe. Sunt sigură că tare ai mai avea nevoie de un ajutor concret, de o prezenţă reală care să te ajute să treci cu bine şi peste această încercare…
Oricum, să-ţi aminteşti mereu „povestea” asta, te rog!
Mie mi-e tare ruşine de mine când o uit…
„A fost odata un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot impreuna si, intotdeauna cand omul se uita in urma lui, vedea pe nisip doua urme de pasi. Ai lui si ai lui Dumnezeu. Asa a fost mult timp si de fiecare data omul vedea doua urme de pasi.
Dar in viata lui au aparut dificultati, probleme si obstacole. Si atunci cand omul privea in urma sa, nu mai vedea decat o pereche de pasi. A asteptat crezand ca lucrurile se vor schimba. Dar in urma lui era mereu o singura urma de pasi. Cand in viata lui au inceput sa se mai linisteasca lucrurile, omul a inceput sa vada din nou doua perechi de pasi. Asa ca l-a intrebat pe Dumnezeu:
– Doamne, cand viata mea era usoara, intotdeauna vedeam in urma mea pasii mei si pasii Tai. Dar cand viata mea a inceput sa devina grea, in urma mea nu se mai vedea decat o pereche de pasi! De ce m-ai lasat Doamne exact atunci cand imi era mai greu?
Dumnezeu l-a privit cu dragoste, apoi i-a raspuns:
– Dragul meu, atunci cand iti era mai greu, eu te-am luat in brate. Urmele pe care le vedeai tu erau ale pasilor mei, nu ale pasilor tai.”
Să-ţi fie cărările mereu luminate şi binecuvântate, Castelană!
…da,as avea nevoie de inca cineva cu care sa ma sfatui…cu care sa ma ajut..dar ,nu…cuvantul de ordine este tot „singura”. Biata mea mama , ei ce sa-i mai cer..este deja daramata..suspinele ei inabusite si durerile batranetii nu le mai aude nimeni…
Sara, Dumnezeu m-a scapat accidental din bratele lui si ma lasa sa ma ridic singura. Daca va considera ca-i merit imbratisarea ,ma va mai purta pe brate,daca nu……
nimeni nu e singur
trebuie sa cauti in tine puterea si vointa,altfel nu vei reusi
si trebuie sa nu te abandonezi
Of, of, Albatros, un Dumnezeu neputincios, cu o pedagogie umană şi o iubire condiţionată?!? 😦
Eşti chiar acum ocrotită cu nespusă dragoste, dar tu eşti prea obosită şi tristă ca să crezi şi să simţi asta!
Aşa facem toţi deseori.
Noroc că El nu se rupe niciodată de noi, indiferent de ce credem noi!
O noapte cât mai liniştită îţi doresc!
🙂 Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!
Mmmm, să înţeleg că astăzi e dezlegare şi la…vârtejuri? 🙂
Dacă-i aşa, îţi ofer cafeaua mea favorită. Merge de minune lângă…îngheţată!
fara excese,totusi
am cafeaua mea,sunt …pionier 🙂
si ma mandresc cu ea…sunt pionier 🙂
pionieratul in ale cafelei a inceput cu propria-mi cafea dar avand in vedere eveni-momentul…nu te refuz..
vartejuri admise la limita de turbulenta!
uite…cam asa
ok, promit un vârtej „cu măsură” 🙂 să nu tulbur prea mult…turbulenţele! mi-e cam milă de ele, nu de alta 🙂
uite, am măsura mea şi…mă mândresc cu ea :))
😉
😉