Sa ucizi o pasare cantatoare (partea…a X-a)


Cum ziceam ca era reteta?

Se ia o pasare cantatoare, se jumuleste bine, ori de cate ori este nevoie si de fiecare data pana cand…

De cate ori mai este nevoie sa ucizi o pasare cantatoare? Nici nu mai respecti reteta, gasesti modalitatile si motivele cele mai simple si rapide sa scapi de ea. Nu e musai sa o elimini fizic,desi,la urma urmei este cam acelasi lucru.

Numai gandul in sine te infioara. Ce minte bolnava poate ucide o pasare cantatoare? Cui nui place …muzica?Unui suflet negru si odios.

Recensamantul cel mai recent ne arata foarte clar ca procentul pasarilor cantatoare este din ce in ce mai mic, practic sunt pe cale de disparitie, in comparatie cu cel al vanatorilor-ucigasi de pasari cantatoare. Relevant.

Mai am o speranta. Nu stiu daca Pasarea Phoenix (mai) canta sau (mai) vrea sa cante. Cenusa este …muzica in stare pura.

Auditie placuta!

PS

Show will go on.

25 de gânduri despre „Sa ucizi o pasare cantatoare (partea…a X-a)

  1. Ai găsit cel mai potrivit cuvânt: „odios”!
    Deşi mie îmi mai ţopăie pe limbă şi altele, ceva mai vitriolate.
    Sper, sper totuşi că această postare nu ţi-a fost inspirată de acelaşi subiect ca altădată…

    Plăcută cu adevărat mi-a fost audiţia!
    Mulţumesc frumos!

  2. Mi-e dor de banca mea din Cismigiu..acolo am cantat candva ,cea mai frumoasa melodie din viata mea..s-a ridicat apoi ,incetul cu incetul, spre inaltul cerului….pentru totdeauna…
    Pasari cantatoare de o zi…
    Buna dimineata ,Sara !
    Buna dimineata , Zefir !

  3. Mi-e dor si mie..intre doua reprize de somn ale tatalui meu ,mi-e dor..mi-e dor de gandul meu liber si drag..mi-e dor de trecut..de copilarie..copilaria e in noi tot timpul.. iese la iveala mai ales in momentele de melancolie, in momentele in care ne e dor de linistea de atunci, de viata fara griji..si parca mai mare-mi este dorul..mi-e dor de oricine si orice.
    Mi se ingusteaza tot mai mult drumul ,Zefirule..si tot mai singura-s pe el..
    Tie si Sarei va urez un inceput de zi si saptamana minunat…
    Va pup cu drag…

      • Bună dimineaţa, Bel vento!
        Parcă nu e solstiţiu azi, deci e o zi…normal de mare! 🙂

        MULŢUMESC frumos!
        Dar nu se poate „numai lucruri bune şi frumoase”!
        Ai uitat? „cu măsură” trebuie să fie toate, să nu dezechilibrăm Universul 🙂
        Eh, „de-o fi una, de-o fi alta….”, cu Dumnezeu ‘om mergem înainte!

        O zi frumoasă şi ţie şi plină de…primăvară! 😉

  4. Bună dimineaţa, Castelană!
    Mă bucur mult, dar…sunt doar vorbe. Sunt sigură că tare ai mai avea nevoie de un ajutor concret, de o prezenţă reală care să te ajute să treci cu bine şi peste această încercare…
    Oricum, să-ţi aminteşti mereu „povestea” asta, te rog!
    Mie mi-e tare ruşine de mine când o uit…

    „A fost odata un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot impreuna si, intotdeauna cand omul se uita in urma lui, vedea pe nisip doua urme de pasi. Ai lui si ai lui Dumnezeu. Asa a fost mult timp si de fiecare data omul vedea doua urme de pasi.

    Dar in viata lui au aparut dificultati, probleme si obstacole. Si atunci cand omul privea in urma sa, nu mai vedea decat o pereche de pasi. A asteptat crezand ca lucrurile se vor schimba. Dar in urma lui era mereu o singura urma de pasi. Cand in viata lui au inceput sa se mai linisteasca lucrurile, omul a inceput sa vada din nou doua perechi de pasi. Asa ca l-a intrebat pe Dumnezeu:

    – Doamne, cand viata mea era usoara, intotdeauna vedeam in urma mea pasii mei si pasii Tai. Dar cand viata mea a inceput sa devina grea, in urma mea nu se mai vedea decat o pereche de pasi! De ce m-ai lasat Doamne exact atunci cand imi era mai greu?

    Dumnezeu l-a privit cu dragoste, apoi i-a raspuns:
    – Dragul meu, atunci cand iti era mai greu, eu te-am luat in brate. Urmele pe care le vedeai tu erau ale pasilor mei, nu ale pasilor tai.”

    Să-ţi fie cărările mereu luminate şi binecuvântate, Castelană!

    • …da,as avea nevoie de inca cineva cu care sa ma sfatui…cu care sa ma ajut..dar ,nu…cuvantul de ordine este tot „singura”. Biata mea mama , ei ce sa-i mai cer..este deja daramata..suspinele ei inabusite si durerile batranetii nu le mai aude nimeni…
      Sara, Dumnezeu m-a scapat accidental din bratele lui si ma lasa sa ma ridic singura. Daca va considera ca-i merit imbratisarea ,ma va mai purta pe brate,daca nu……

      • Of, of, Albatros, un Dumnezeu neputincios, cu o pedagogie umană şi o iubire condiţionată?!? 😦

        Eşti chiar acum ocrotită cu nespusă dragoste, dar tu eşti prea obosită şi tristă ca să crezi şi să simţi asta!
        Aşa facem toţi deseori.
        Noroc că El nu se rupe niciodată de noi, indiferent de ce credem noi!

        O noapte cât mai liniştită îţi doresc!

  5. 🙂 Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!
    Mmmm, să înţeleg că astăzi e dezlegare şi la…vârtejuri? 🙂
    Dacă-i aşa, îţi ofer cafeaua mea favorită. Merge de minune lângă…îngheţată!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s