Va propun un film de…week-end.
Mi-am reamintit de el acum cateva zile si am vazut ca pe youtube exista in …episoade.
Ca fapt divers,filmul l-am vazut acum…ani 🙂 intr-o invoire in oras :)…orasul Bacau …alte vremuri 🙂
Va doresc vizionare placuta!
PS
🙂
Poate il gasiti intr-o limba accesibila 🙂
Punctul de vedere 
O, învoire în oraş? ai fost foarte merituos dintotdeauna, se pare 🙂
Iar dacă ai avut pe cineva alături să nu-ţi fie frig şi frică de întunericul din sala de cinema 🙂 , „premiul” a fost destul de motivant pentru a te mai târî o vreme glorios, pe burtă, pe pământul patriei 🙂
Mulţumesc frumos pentru propunere! Chiar aveam chef de un film de week-end şi mă gândeam să văd…”Anonimul veneţian”…pe care nu l-am văzut încă 😉
După aceste prime 5 minute ale filmului, parcă-parcă l-am mai vazut…cândva…
Dar m-a „agăţat” din nou. Aşa că pe seară am cu ce mă delecta…la un ceai 🙂
a fost la ..depunerea juramantului 🙂
in rest…o data pentru un consult medical, alta data pentru 3 ore 😉 dupa o garda de …1 mai
halal :))
🙂 Eşti pricinos, ce mai! Dar de câte ori ai prins în gardă un post cu vedere… peste gard, de ce nu mai spui, m?! Halal…nerecunoştinţă patriei! :))
🙂 vederea era o ilustrata cu…
secret 🙂
patriei recunostinta pentru cele ce mi se intampla acum, pentru gerurile de -20 ~-25,pentru dormitoare neincalzite,pentru lipsa apei menajere,pentru bocancii uzi si inghetati, pentru marsuri cu masca pe figura si cu…cantec,pentru tot ce a fost si a ramas in sistemul osos 🙂 si in amintiri…de neuitat,din pacate
toate trec,noi asisderea
Buna dimineata !
Vreau si eu o invoire. La cine sa o cer ?
Buna dimineata,Albatros!
iti doresc o zi frumoasa si…invoita!
Si pentru ca nu mi-o poate da nimeni…nici chiar eu…evadez cu gandul cat mai sus…acolo unde vulturul isi face cuib…
Neaţa, Castelană!
Vreau şi eu, ia-mă şi pe mine acolo suuus! 🙂
MULŢUMESC de darurile minunate de azi!
Mi-ai înseninat ziua.
Să ai şi tu o zi frumoasă!
Neaţa, Zefir!
Aşadar, „doar” de atât ai avut parte?!
Nu cărat apă cu linguriţa trei etaje până să umpli o cană?!
Nu executat sector cu periuţa de dinţi?
Nici măcar o bătaie cu băncuţa?!
E clar, ai fost TR-ist! 🙂
„secretul” avea cumva ochi albaştri şi părul lung? 🙂
O duminică veritabilă să ai! 😉
🙂 doar? 🙂
am plecat fara sa ma uit inapoi si am zis sa nu mai revin niciodata pe strada unde puscaria se alinia cu alte „puscarii”iar „Hai liberare!” era valabil in ambele locatii
si apv-istii se mai intrebau ‘de ce? ‘ se striga asa
secretul nu cred ca avea parul lung,chestie de moda
toate trec 😉
Neata buna!
🙂 Observă că am scris „doar”, adică între ghilimelele de rigoare 🙂
Pentru că „poveştile” de acest fel din cazarma lângă care locuiam mă oripilau şi pe mine, am profitat odată că venise acolo ca soldat un fost coleg de liceu şi împreună am pus la cale o mică…răzbunare. Să ne mai răcorim sufletul. 🙂
Când colegul meu a intrat în gardă iar însuşi comandantul regimentului a venit noaptea în control împreună cu comandantul gărzii, „bietul soldat” 🙂 s-a prefăcut că nu-i recunoaşte ioc pe cei care veniseră până la postul lui şi cu „Stai că trag!” i-a ţinut pe amândoi pe burtă mai bine de-o oră. Într-o baltă, fiindcă afară ploua cu găleata! :))
Aşa cum îi promisesem colegului, a doua zi s-a „întâmplat” să mă întâlnesc cu nevasta comandantului (care-mi era prietenă) şi să-i povestesc cu lux de amănunte ce ditamai pilele avea băiatul în ierarhiile superioare ale armatei şi că deci era bine ca soţul ei să fie cuminte şi facă uitat incidentul care-l făcea să scoată flăcări pe nări 🙂
Şi uite aşa, în loc de arest şi alte…reeducări (mai ales corporale, desigur), i-am obţinut „bietului soldat” şi o…permisie! În timpul căreia, o duminică întreagă, am râs amândoi de ne-am cocoşat! :))
„Dulce e glonţul patriei”, da’ răbunarea ne-a fost şi mai dulceee! 🙂
Copilăreşte aşa, ne-am îmbătat cu gândul că le-am mai răcorit sufletele şi altora.
Poate chiar şi ţie. Că de aceea ţi-am şi povestit întâmplarea 🙂
„Haz de necaz…”, deh! 😉
intamplare similara si la vremea mea,doar ca respectivul l-a tinut la pamant pe comandantul unitatii si…cred,parca,s-a ales cu ceva,invoire sau permisie,nu mai retin
amintiri cu Sveijk sau cu Mos Teaca mai degraba..nu e cazul sa rascolesc groapa de gunoi …pe care,fie vorba intre noi, plutonul meu a facut-o…disparuta,pentru ca iarna si zapada o ascunsese iar cei dinaintea noastra o ignorasera asa ca magaoaia a cazut pe noi…iti iamginezi ce arome a avut primavara aceea? parca am pomenit ca apa si curentul erau…un lux …inexistent uneori.
arest pentru aprins lumina ai pomenit,cred.
asadar…despre…doar de bine…o trecere intamplatoara prin gara respectiva cam pe vremea asta anul trecut mi-a aratat o ruina…si ce oras mandru era atunci cand nucile verzi se tarau pe dealurile patriei in brazda proaspata…
…
🙂 Acel gen de răzbunare fusese practicat de mai toate contingentele. Aşa că a devenit „clasică”, intrată în folclorul cazon.
Dar îndrăzneau s-o reediteze doar cei cu pile înalte. Şi reale.
Ceea ce-i susurasem eu în ureche „doamnei comandant” 🙂 erau doar…goange de-ale mele. Colegul meu era absolut „nevinovat” în privinţa pilelor 🙂
Însă acesta a fost şi marele nostru risc, dar şi marele nostru amuzament. 🙂
Eu mă vânturam prin acea unitate militară oricând îmi căşuna – aveam permis la biblioteca unităţii. Şi vedeam şi auzeam tare multe. Prea multe…după gustul unora 😉
Aşa am avut ocazia să asist şi la o altă întâmplare hazoasă rău, când un sodat pilos de-adevăratelea 🙂 tocmai se răţoia la comandantul unităţii : „Ce vrei, măi băiatule? Nu ţi-e bine aici? vrei la Pleniţa cumva, sau la Topraisar?”…Iar ditamai grangurele s-a făcut mic-mititel şi a plecat cuminte la treburile lui 🙂
Mmm, ce l-am iubit pe soldatul acela! 🙂
Şi ce mi-a mai plăcut să-i tot amintesc scena comandantului ori de câte ori îmi pica bine 🙂
Toate trec, cum spui, dar nici eu nu pot uita cu nici un chip nişte întâmplări aberante, oribile chiar. Pe lângă toate restricţiile şi pedepsele obişnuite, n-am putut trece nicicum peste bătăile demne de Evul Mediu şi peste pedepsele oribile, gen îngurgitarea forţată a resturilor alimentare alterate găsite prin dulapurile soldaţilor etc
Şi am făcut destule valuri cu astea, le-am făcut cunoscute cui mă gândeam şi eu că poate face ceva să le pedepsească la rândul lor şi să le stopeze, dar…a fost desigur caraghios din partea mea : răul era prea vechi şi prea adânc… 😦
Am trecut şi eu de curând prin Bacău…Ruina e atotstăpânitoare, într-adevăr, exact aşa cum ţi s-a arătat şi ţie la poarta feroviară a oraşului. „Baronii locali” au alte obiective de îndeplinit repede, repede…Acolo, ca peste tot în mândra lor „ţărişoara dragă” 😦
Ce e mai rău este că ne-am resemnat deja cu toţii că nimic nu mai poate fi făcut…
Dumnezeule,ce de amintiri aveti amandoi ! Si cat de frumos le derulati..va completati unul pe celalalt cu lux de amanunte…
Multe locuri din „tarisoara noastra draga” sunt in paragina si de nerecunoscut…voit sau din nepasarea edililor…la moda este expresia „din lipsa de buget”…mai sa fie,chiar asa ? Turismul balnear este la pamant…Herculane,Borsec,Govora sunt vandalizate si lasate in paragina din lipsa de investitii…si parca numai ele…exista o lista lunga…