In fata ta azi imi plec iar neputinta,
Privirea spre tine nu o pot ridica,
Imi tremura carnea arsa in nefiinta
In care ma arunci inante de a pleca,
Spre tinuturi uitate si albe
Sau stiute dar prea cenusii
Unde turturi iti sunt inca salbe
Si fiorduri devin simfonii.
Noapte buna!
Pingback: Poveste parfumata.Scrisori, scrisori de dragoste « my heart to your heart