26 de gânduri despre „Reunion

  1. Plăcute ritmuri!…Vin de departe, laolaltă cu fel de fel de amintiri…
    Mi-am dat seama că n-am mai ascultat demult reggae!
    Mulţumesc, Zefir!

    Noapte senină! Si mâine să gaseşti cele mai frumoase „rime” pentru visele tale! 😉

  2. 🙂 Nu vor fi altfel, ca am să duc soarele…Italiei 😉 oriunde voi fi şi eu! Să vezi tu atunci…încălzire globală 🙂
    AMR 10 zile! 🙂
    (am numărat exact ca soldatul disperat, fără azi, ca e ca şi dus după ora 12, nu? 🙂

  3. Recunosc că am fost mereu contrariată de efectul negativ asupra ta a urărilor de bine 😦
    Convingerea mea profundă a fost mereu că urările (sincere)pe care şi le fac oamenii în atâtea ocazii nu sunt DECÂT un indiciu şi o dovadă că sunt lângă noi persoane cărora chiar le pasă, care chiar ar fi bucuroşi să ne ştie bine…Nici că-mi pot da seama cum de aşa ceva poate să…ÎNCARCE pe cineva cu nişte CERINŢE!?! 😦
    În fine, fiecare receptează totul în felul lui. Uneori, ca în situaţia asta, într-un mod cu totul şi cu totul particular şi exact pe dos decât o fac cei mai mulţi.

    Eu chiar cred că atunci când îmi urezi „o zi/săptămână/lună bună!” sau, ca acum, „Numai bine!” o faci pentru că ţi-ar plăcea într-adevăr să-mi fie bine…nu să mă încarci cu cerinţe suplimentare 😉

      • Nu, a fost…de drag! 😉
        Şi pentru că nu mai ştiu ce şi cum pot spune ca să nu-ţi fac rău…

        Oricum, nişte tratamente foarte eficiente pentru…râie 🙂 încă nu s-au inventat! 🙂

      • as putea interpreta ca
        1. eu fiin raia
        2. eu avand raie
        3. eu transmitand raia
        4. 🙂 ca tu esti ca raia
        oricum blogul acesta nu este etern,mai devreme sau mai curand totul se poate opri, poate lua o alta forma sau continua…o vreme.
        numai timpul va spune….

  4. Se pare că ai uitat 🙂 Făceam aluzie la ceea ce îţi spuneam cu ceva vreme în urmă că, deşi plec, de mine nu scapi…că sunt ca râia 🙂

    Nici eu nu am aşteptări legate de eternitate! 🙂
    Numai timpul va spune dacă, de fapt, chiar eu voi mai fi fie şi în secunda următoare.
    Glumeam, pur şi simplu…
    Ideea era că atât cât a fost şi mai poate fi, blogul tău a fost şi este un loc unde am petrecut momente tare frumoase, unde mă voi întoarce mereu cu drag…ca „acasă” 😉
    Dacă nu voi mai fi, dacă blogul nu va mai fi, soarele va răsări la fel mai departe…Nimeni şi nimic nu este de indispensabil sau de neînlocuit.
    Offf, greu şi cu glumele astea…

    Noapte bună. Zefir!

      • Eu am trecut deja! 😉
        Şi este deja o zi minunată!
        Şi pentru că…eşti, şi pentru că încă mai este „acasă”, şi pentru că mi-a mai fost dăruită încă o zi în care iată că încă mai pot spune…
        …Bună dimineaţa, Zefir! 😉

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s