Scoica


Strainii chiar ne apreciaza. Daca avem valoare,chiar daca nu stim sa o promovam ne promoveaza ei.

Aceasta a fost senzatia cand prin intermediul unui site care propune diverse,ca sa spun asa, am descoperit ca propunere o poezie a lui Marin Sorescu. Recunosc,nu sunt un amator de poezie,nu citesc 😉 insa recunosc meritele celor care au puterea de a crea si de a ne face sa vibram in fata cuvantului cu toata fiinta noastra.

Inserez aici versiunea propusa, tradusa in limba engleza si originalul.

The Sea Shell

By Marin Sorescu

Translated By Michael Hamburger

I have hidden inside a sea shell
but forgotten in which.
Now daily I dive,
filtering the sea through my fingers,
to find myself.
Sometimes I think
a giant fish has swallowed me.
Looking for it everywhere I want to make sure
it will get me completely.
The sea-bed attracts me, and
I’m repelled by millions
of sea shells that all look alike.
Help, I am one of them.
If only I knew, which.
How often I’ve gone straight up
to one of them, saying: That’s me.
Only, when I prised it open
it was empty.
Sursa : AICI
Scoica
de Marin Sorescu

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.

Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.

11 gânduri despre „Scoica

  1. Nu ne-au lipsit niciodată valorile. Ne-am lipsit noi de ele…
    În literatură însă cred că limba ne-a fost un serios obstacol în cunoaşterea şi recunoaşterea valorilor noastre…Poate abia acum, cu circulaţia asta frenetică a informaţiilor, am avea o şansă. Dar rămâne mică atâta vreme cât dezinteresul este de necuprins 😦

    Eu sunt o cititoare de poezie. Şi m-a atras mereu motivul acesta al scoicii în care vuieşte marea, necuprinsa mare interioară, şi care ascunde perlata lacrimă de dor…
    Uite, mie îmi place imens şi varianta lui Blaga a „scoicii”:

    „C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
    şi inima
    mi-o prind în mână. Tremurând
    îmi strâng comoara la ureche şi ascult.

    Imi pare
    că ţin în mâini o scoică,
    în care
    prelung şi neînţeles
    răsună zvonul unei mări necunoscute.

    O, voi ajunge, voi ajunge
    vreodat’ pe malul
    acelei mări, pe care azi
    o simt,
    dar nu o văd ?

    [„Scoica”, Lucian Blaga]

    Iluzii risipite de vânt ca frunzele toamnei…

    Noapte bună, Zefir!

  2. Suntem nisip purtat de vant

    „Si fara bobul de nisip , lumea ar fi inchistata si mica
    N-ar fi cristalul si nici oglinda ce te transforma-n nimica.
    Probabil nici scoica nu si-ar gasi soarta si casa la apus
    Vorbiti-mi voi caci eu acum , nu mai am nimic de spus.”
    (Violeta Stefanescu)

    Sunt scoica aruncata in adancul lacului…
    Ma stiu..
    Degeaba ma caut…pentru ca din mal nu ies perle…

  3. “Dacă ţi-aş da o avere neaşteptată, o moştenire – să zicem – cu ce te-aş ajuta să te dezvolţi?Dacă ţi-aş dărui perla din fundul mării, fără ceremonialul scufundărilor, cu ce aş contribui la dezvoltarea ta? Nu te vei dezvolta decât pe măsura a ceea ce transformi, căci tu eşti sămânţă.” (Antoine de Saint Exupery)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s