Scoica

Strainii chiar ne apreciaza. Daca avem valoare,chiar daca nu stim sa o promovam ne promoveaza ei.

Aceasta a fost senzatia cand prin intermediul unui site care propune diverse,ca sa spun asa, am descoperit ca propunere o poezie a lui Marin Sorescu. Recunosc,nu sunt un amator de poezie,nu citesc 😉 insa recunosc meritele celor care au puterea de a crea si de a ne face sa vibram in fata cuvantului cu toata fiinta noastra.

Inserez aici versiunea propusa, tradusa in limba engleza si originalul.

The Sea Shell

By Marin Sorescu

Translated By Michael Hamburger

I have hidden inside a sea shell

but forgotten in which.

Now daily I dive,

filtering the sea through my fingers,

to find myself.

Sometimes I think

a giant fish has swallowed me.

Looking for it everywhere I want to make sure

it will get me completely.

The sea-bed attracts me, and

I’m repelled by millions

of sea shells that all look alike.

Help, I am one of them.

If only I knew, which.

How often I’ve gone straight up

to one of them, saying: That’s me.

Only, when I prised it open

it was empty.

Sursa : AICI

Scoica

de Marin Sorescu

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.

Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.