Acum niste ani


Acum niste ani, mai multi, mai multi decat a vietii jumatate, un 10 septembrie imi purta pasii departe de casa,intr-un loc nedorit dar obligatoriu, pe plaiuri moldave, unde aveam sa devin martian fara voie,pentru o vreme durand atat cat trebuie sa apara pe lume o noua viata, doar ca eu…noi cei de atunci nu aveam sa renastem ci doar sa traim o experienta, ca si altii inaintea noastra, asa zis ‘utila’ dar umilitoare, pregatindu-ne pentru umilintele ulterioare ale vietii de zi cu zi, cand cei ‘puternici’ ii injosesc pe cei ‘slabi’…asta pana intr-o zi cand …

Si ce schimbare de decor, cand doar cu o zi inaintea fatidicei zile inregistram in memoria afectiva …doi ochi albastri 🙂 si un cantec pe care il voi lega mereu de acea zi si de acea privire, acum…departe si,probabil, fara acea stralucire de neuitat…

2 gânduri despre „Acum niste ani

  1. Din întâmplare, cunosc „mediul” despre care povesteşti cu mult mai bine chiar şi decât tine…sau decât oricare altul care a îndurat năucitoarea experienţă…
    Poate îţi pare o exagerare afirmaţia mea, dar te asigur că nu este aşa…
    Iar dacă aş povesti ce ştiu (cum spuneam, din experienţă directă, nu din…auzite!),
    cu siguranţă că naraţiunea cu pricina ar părea pură fantezie sau, poate, doar elucubraţiile unei minţi bolnave.
    „C’est la vie…”…O viaţă care, ca mai mereu, bate filmul…

    Seară frumoasă, Zefir! 😉

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s