Magia unui rasarit de soare se pierde-n valuri de topaz…parfumul unui crepuscul incremenit in zare si pictat in suflet…taceri complice si imbratisari tacite….un sarut sculptat in spuma marii…
For ever and for always…
Magia unui rasarit de soare se pierde-n valuri de topaz…parfumul unui crepuscul incremenit in zare si pictat in suflet…taceri complice si imbratisari tacite….un sarut sculptat in spuma marii…
For ever and for always…
E cu adevărat frumos…este dureros de frumos…atunci 😉
Atunci când, între un magic răsărit şi-un crepuscul sublim, Iubirea îşi strigă în tăcere dorul cufundării în îmbrăţişare…Şi încet, încet, încet, mâna nevăzută dar sigură a timpului sculptează un sărut într-un val de mare înspumat, rămas pentru totdeauna prizonier…fericit…între adânc şi zenit… 😉
Să ai o zi…înspumat de frumoasă, Zefir! 😉
poate te aude Divinitatea 😉
merci…la fel…