Zambac

Mi-a impodobit sambata si duminica in culori de vara si cu parfum pe masura.

Intre doua ploi ,dusuri reci nemeritate (cred eu) de cei prinsi fara umbrela ,am izbutit sa imi ornamentez doua camere 😉 cu flori de crin, din acela de il gaseam pe toate drumurile 🙂 in anii copilariei fericite….tot nostalgii, fir-ar sa fie, pentru ca la vremea asta crinii erau florile care aduceau aroma de vacanta desi luau drumul catedrei tovarasei invatatoare in ultimele zile de scoala sau in ziua aceea mult asteptata cand tot cenusiul de peste an era uitat atunci cand coronita de flori  si mai ales mult asteptatul pachet de carti (uneori doar una) rasplateau (cata generozitate  😉  dar cu atat mai mult valoarea sentimentala) munca de peste an…Da, am uitat gladiolele, si ele erau alesele la Serbarea de sfarsit de an…crinii, gladiolele cu tulpinile lor luuungi cat o teaca de sabie de cavaler teuton 😉

Cum ziceam…mi-a patruns vara in casa si ii simt parfumul prin toti porii…Binecuvantata sa fie batranica de la o margine de piata care si-a incercat norocul cu asemenea minunatii de flori acum, din pacate, ignorate fara motiv, in favoarea crinilor imperiali, frumosi si ei, dar parca…

Duminica placuta va urez!

PS

Cheia din titlul : de la mama zicere, asa stia ea ca le spune crinilor. Asta ca sa dau si eu mai departe…

PPS 😉

DEX-ul imi pune ordine in amintiri, dar tot nu schimb titlul 😉 , zambacul este crinul rosu care il aveam in gradinita, langa gard, pe vremea cand…ehei… (iertare 😉 )

PPPS ;))

Sa fie si muzica 😉