Cred ca ai inteles


Cred ca ai inteles

Ca inima imi bate

Din ce in ce mai tare,

Atunci cand te privesc

Privirile se-ating,

La intamplare

Ecoul ei razbate

De-a dreptul strengaresc

Si caut…ca prin farmec

Ajung si sa gasesc

Surasul tau sagalnic…

Tu stii ca te…

22 de gânduri despre „Cred ca ai inteles

    • nu m-am intimidat deloc 😉
      a fost doar o „figura de stil”
      fericirea are un chip dar ca intotdeauna,in viata mea,nimic nu e usor si cu atat mai mult „gratis”
      totul trebuie obtinut prin lupta…Dumnezeu da,dar nu baga in traista,restul trebuie sa facem noi.
      la plural,desigur

  1. Pingback: Edwin Lord Weeks (1849 – 1903), pictor american orientalist « my heart to your heart

      • 😀
        Poate. Admit că la asta nu m-am gândit.
        Sau, admit în măsura în care consider moartea lor ca fiind doar simbolică şi urmată de o convieţuire fericită. În fond, de asta au regizat gestul care a dus la tragedie.
        (App, ca să vezi că lipsa comunicării era vinovată încă de pe atunci de neconcordanţe! Unele cu rezultate dramatice.)
        Însă, am impresia că aici ceva nu se leagă. Atâta dragoste te consumă, te arde pe interior şi cumva trebuie să răbufneşti. Concluzia: o astfel de iubire are puţine opţiuni, nu? Moartea sau Arta.
        😀

      • nu vreau sa-mi pun viata pe tava,cu atat mai mult cea sentimentala
        am facut o data greseala sa cred ca pot lupta cu destinul (de fapt era o lupta cu morile de vant) in forma asta vizuala si scrisa.
        a fost suficient. 3 ani din viata irositi.
        n-as dori la nimeni experienta.
        si sa traisc macar clipa 😉
        punct

  2. „A fost odata ca niciodata
    Un urias cu ochi albastri
    Indragostit de o femeie maruntica,
    Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
    Dar uriasul, cu mainile lui de urias
    Menite sa inalte un intreg oras
    Nu putea construi visul femeii
    Adica, o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna

    Iar intr-o zi cand soarele-a apus
    Ea ochilor albastri le-a spus
    „Ramaneti cu bine!”
    Caci a venit unul cu avere si stare
    Si a dus-o pe femeia maruntica
    La visul ei, adica
    La o casuta foarte mica,
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
    De atunci uriasul e singur pe lume
    Singur de tot

    DAR SI-A DAT SEAMA
    Ca dragostea lui de urias
    Menita sa inalte un intreg oras,
    Nu ar fi putut incapea
    Intr-o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra,
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina…”

    După ce am lecturat CV-ul pentru iubire si (aproape) toate trăirile pe care le exprimi (şi) aici, poemul lui Nazim Hikmet mi s-a impus ca cea mai potrivită concluzie…

    „Cred că ai înţeles”, spui…

    Dar TU ai înţeles, ŢI-AI DAT SEAMA, Uriaşule?!?

    • Ce sa zic Sara? Doar ca e greu sa va inteleaga cineva pe voi, femeile 😉
      Ea a inteles ce simt pentru Ea si ca vreau…si ca vrea , doar povestea e-aceeasi, de sute de ani. el alearga sprea ea, ea alearga spre…
      Sper sa nu fie cazul meu,encore une fois.
      Merci

      • Că vrei şi că vrea nu “rimează” decât rareori cu…a putea.
        Mi-am dat seama că tu nu poţi iubi decât…urieşesc (total, incandescent, absolut), dar şi că ea e…femeie: vrea…absolutul, dar preferă călduţul, siguranţa, comoditatea…
        Ţi-o spune o femeie care măcar a reuşit să se înţeleagă, chiar dacă…prea târziu. Când uriaşul din viaţa ei…şi-a dat seama… şi…a lăsat-o să se bucure de lumea ei mică şi călduţă şi sigură…şi s-a tot dus…

        E deja o idee mult pomenită aceea că Iubirea (cu I mare) presupune curaj.
        De multe ori, un curaj “nebunesc”: să te arunci în gol, ca să-ţi poţi zbura; să te laşi mistuit de foc, ca să poţi renaşte din cenuşă şi trăi cu adevărat…

        Şi nouă, femeilor, ne este tare greu să vă înţelegem…Să vă înţelegem curajul, “nebunia” asta ameţitoare, tulburătoare, copleşitoare. Care cel mai adesea ne sperie şi ne determină să…fugim 😦

        Şi eu SPER din toată inima să nu fie nici cazul tău, nici cazul Ei, să văd (şi) aici, la tine, o superbă metamorfoză a iubirii în…Iubire.
        Mă voi bucura şi eu… incandescent alături de voi!

        Să fii fericit, uriaşule, toujours! 🙂

      • esti draguta,multe vorbe frumoase…nu stiu daca le merit pe toate
        fiecare e croit dintr-un aluat „atfel” …unul vrea sa iubeasca mai mult…altul…doar nitel 😉
        nu- s urias nici pe departe, daca era asa scriam o carte 🙂 nu e timpul trecut nici acum…poate e vremea sa plec la…drum
        zi frumoasa si…fericire si tie!
        (fara greseli de ortografie 😉 )

  3. Am observat că majoritatea oamenilor gândesc prea mult atunci când vine vorba de iubire. De aici şi problemele. Ne dorim să avem, să fim şi abia apoi dăm atenţie sentimentului. Cine mai vine să spună simplu: „te iubesc şi îmi doresc să fiu cu tine”?? Poate doar adolescenţii, pe care îi acuzăm de naivitate şi inconştienţă.
    Mereu am pledat pentru firesc, pentru acea naturaleţe simplă şi blândă a omului, lucruri de care ne-am îndepărtat cu toţii din pricina vremurilor pe care le trăim. Cultura materialistă a ajuns să condiţioneze nepermis de mult iubirea. În loc să ne reîntoarcem la viaţă, să trăim sentimentul aşa cum ne-a fost lăsat, îl sublimăm în metafore sau îl punem în formule matematice. Şi ne pierdem timpul cu gânduri din cele mai năstruşnice dar uităm să facem tocmai gesturile simple care împlinesc iubirea.
    Am convingerea că acolo unde există iubire reciproc împărtăşită, toate celelalte probleme de viaţă se rezolvă incredibil de uşor. E un adevăr în care omul a uitat să creadă.

    PS. Vorbesc despre om, în general, fără a viza pe cineva anume.

    • dupa teoria ta (si nu numai,de fapt ceva confirmat si de viata,nu am citit studii) eu am ramas la varsta adolescentei 🙂
      poate ca da…poate ca nu 😉
      „in fata dragostei si-a mortii, noi toti redevenim…copii”
      zi buna!merci de interventie (documentata 😉 )

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s