De soi


In seara aceasa voi posta o insemnare scurta, ca o constatare, din pacate amara, din „amareala” cuiva,asa cum se exprima.

Poate ca sunt o fire impresionabila, de aceea uneori sunt deraiat catre nenea doctorul 😉 pentru intaritoare de corazon, dar asta mi-e firea si poate ca inima a ramas un pic defazata fata de restul 🙂 sau unde si atatea tentative de a vibra la unison cu o alta (inima,desigur) , o candenta din pacate adeseori stricata de derapajele…’opuse’.

Scurt si la obiect, pentru a nu pierde sirul ideilor.

Ceea ce voiam sa spun este ca unii (altii 🙂 ) sunt dinr-un soi tare ciudat…oricate ai face, oricate ai ‘drege’, oricate le-ai spune si le-ai explica, oricate le-ai arata, cu puterea exemplului personal, cu alte exemple concrete, cu sentimente si chiar cu iubire acesti altii refuza sa priceapa, sa inteleaga ca tu le vrei binele, poate 😉 chiar ii iubesti cand le spui ca a ales o cale gresita si ca se prabusesc in neantul fara de scapare, ca se scufunda de buna voie…tu le intinzi o mana iar ei te lovesc cu piciorul, iti intorc spatele si se uita nu la luna si stele ci doar intr-un ciob care sclipeste si nici macar nu e un ciob de oglinda…cu atat parerea de rau sau / si durerea e mai mare cu cat cei carora le-am intins mana sunt oameni la care tinem si incercam, cumva, sa ni-i apropiem, fie si pret de o clipa, sa-i facem sa vada dincolo de tulburarea unui moment nefericit sau al unei situatii care se perpetueaza intr-o directie negativa…poate chiar ii iubim…dar…

Soiul nu e bun….eu asa cred, daca orice ai face, ai spune, ai incerca,ai iubi ai insisnta, daca acel cineva se pravaleste pur si simplu in negatie si alege o cale (poate facila) si departe de a fi cea corecta (ca sa nu spun morala, poate ar parea pretentios dar credeti-ma…nu este) si persista in a se desconsidera ca om…etc..etc..etc..

Ce poti face decat sa asisti neputincios cand  argumentele, declaratiile (nu doar de intentie), incercariel zadarnice de a aduce ratiunea in discutie si de a pune luciditatea chezasa unor hotarari care ne pot marca viata pentru totdeauna si nu in bine, sunt luate nici macar in serios, nici macar ascultate, nici macar sentimentele nu au voce…atunci..totul e in mana lui Dumnezeu.

Poate El e cea din urma sansa, speranta ca Lumina va invinge intunericul si Soarele va straluci din nou dintre norii amaraciunii,tristetii, dezandejdii…

Sa se faca…Lumina !…

15 gânduri despre „De soi

  1. uneori oamenii au nevoie …”sa se dea singuri cu capul de pragul de sus”…
    stii, uneori nu merita sa te consumi pentru cauze straine tie, cu atat mai mult cand ai de-a face cu persoane obtuze 😉
    „Lumina” nu e o solutie pentru cei ce traiesc cu ochii inchisi 😉
    Lumina e in noi si de aici pleaca spre ceilalti 🙂

    • n-ar fi o cauza straina iar persoana nu e obtuza ci doar (sper) confuza
      daca a ceda in fata greului si a alege solutia usoara, chiar de compromis, e un modus vivendi atunci n-am ce face, e vorba de ‘soiul’ respectiv si trebuie sa ma declar invins

  2. Pentru prima oara, de cand citesc totate insemnarile tale, tind sa ii dau dreptate Myandrei…Nu ai nici un drept sa involburi mai tare mintea cuiva care nu vrea ajutor.Daca ajutorul tau e de zadarnic, atunci tacere..cuvintele tale au un efect prea dur pentru o persoana slaba.Nu e mai bine sa se ridice singur din prapastia in care s-au aruncat ?

    • n-am vrut sa detaliez si nu vreau sa ajung la concret
      problema e ca persoana se afunda mai tare alegand calea aparent usoara dar …gresita
      hmm,uite ca ai ajuns sa ai spirit de fronda cu floarea de mac 🙂
      daca as vrea sa fiu cinic sau ironic as da o sugestie : fiecare sa se ajute pe sine
      dar in cazul asta nu vreau sa se repete istoria florii de mac (cel putin in ceea ce ma priveste)
      poate nu sunt clar si nici nu doresc asta,insemnarea a fost doar o descarcare si nici o punere in dezbatere;desigur puteti avea pareri si e dreptul vostru; regretele pentru situatia relatata sunt doar ale mele,nu va implica si nu va obliga cu/la nimic

  3. E lăudabilă intenţia ta, te onorează!
    În situaţia de care vorbeşti, ar trebui observat dacă modul de aplicare este cel mai potrivit. Fiindcă s-ar putea ca felul în care oferi aceste sfaturi să nu reuşească să ajungă la mintea sau la sufletul celui pe care doreşti să-l ajuţi. Nu pentru că ai greşi tu cu ceva, ci pentru că cel care le primeşte nu are încă posibilitatea să vadă ce vezi tu.
    Ca să exprim mai clar, e ca atunci când un profesor de matematică încearcă să explice ceva unui elev. E de dorit ca el să-şi acordeze modul de expunere cu posibilitatea de înţelegere a elevului. Altfel, e dificil ca acesta să priceapă.
    Şi, apoi, percepţia ta asupra a ceea ce reprezintă „binele” lui e posibil să difere de percepţia lui faţă de „binele” personal. Adică, disfuncţionalitatea să fie de fond, nu doar de formă.
    Asta-mi aminteşte de copiii care iubesc dulciurile. Pentru ei, „binele” e să pape o ciocolată întreagă odată, în vreme ce pentru mamă acest lucru reprezintă un exces care poate face rău copilului… Poate e la fel şi în cazul de care vorbeşti.
    Zic şi eu…
    🙂

    • intamplator am trecut si eu (niste ani) pe la catedra,in spatele ei,nu in fata 🙂
      iar ca traditie am in familie macar generatiile recente care au facut acelasi lucru
      am spus,nu detaliez pentru ca poate as starni alte polemici,mai bine asa

  4. Am înţeles şi nu intenţionam să-ţi cer alte amănunte. Discutăm la nivel de generalităţi, exclusiv de dragul exerciţiului intelectual. 😀

    Bun. Să înţeleg că ai folosit modul optim de a oferi sfaturile, dar ele au rămas fără ecou?!
    Păi, în acest caz, cred că ai făcut tot ce se putea face. Cel puţin din punctul tău de vedere. Restul rămâne să-l facă (sau nu) destinatarul sfăturilor tale şi, mai ales, Dumnezeu.
    🙂

    • fara a fi un exercitiu pentru mine,sincer nu cred ca mai pot face ceva
      mai ales ca ‘solutia’ dorita e aplicata cu maaaaaaaaare ‘succes’ in viata noastra de zi cu zi.
      din pacate
      a da sfaturi bune e de-a dreptul periculos cand cineva pune constiinta acolo unde nici al cu coarne nu o mai gaseste

  5. E complicat…multe sunt complicate în ziua de azi.
    Fireşte că dacă ai suflet, te doare că nu reuşeşti să ajuţi. Însă, dacă te-ai asigurat că subiectul a priceput despre ce e vorba şi ştie care-s variantele, ce altceva poţi face? Alegerea aparţine fiecăruia şi aşa şi trebuie să fie. Câtă vreme consecinţele unei alegeri se răsfrâng asupra celui care a făcut-o, atunci e dreptul lui să opteze personal pentru calea pe care s-o urmeze.

    Uite d-aia am abdicat eu de la alegerile de orice fel.
    Fie cum vrea Dumnezeu şi gata! 😀
    Că, oricum, e imposibil ca un om să anticipeze şi să prevadă tot ce se poate întâmpla. Prin urmare, să aleagă Dumnezeu, pentru că EL ştie tot ce e de ştiut şi îmi doreşte binele suprem de fiecare dată.

  6. Dragul meu,acesta fiind punctul tau de vedere nu pot decat sa-l respect,sau cel mult, sa te suspectez de machiaveliam.Logic,nu?
    Totusi ,pentru a nu ma considera
    O persoana optuza/confuza
    As vrea,de cei/cele care
    Aici,au drept de postare
    Un raspuns la o intrebare:
    Ce si-ar dori o persoana,candva deceptionata,mai mult decat o relatie bazata pe respect reciproc,incredere totala si libertate de sine?

    • facem o exceptie si ii/le las pe cei/cele care doresc sa iti raspunda aici. off-topic
      ti-am dat un email si ti-am spus ca nu sunt nici guma si nici burete sa sterg comentariile tale
      pe acesta il las dar sigur vei dori sa dispara
      e un lichen de ocazie.
      sper sa ai raspunsuri cat mai multe si cat mai lamuritoare

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s