De soi


In seara aceasa voi posta o insemnare scurta, ca o constatare, din pacate amara, din „amareala” cuiva,asa cum se exprima.

Poate ca sunt o fire impresionabila, de aceea uneori sunt deraiat catre nenea doctorul 😉 pentru intaritoare de corazon, dar asta mi-e firea si poate ca inima a ramas un pic defazata fata de restul 🙂 sau unde si atatea tentative de a vibra la unison cu o alta (inima,desigur) , o candenta din pacate adeseori stricata de derapajele…’opuse’.

Scurt si la obiect, pentru a nu pierde sirul ideilor.

Ceea ce voiam sa spun este ca unii (altii 🙂 ) sunt dinr-un soi tare ciudat…oricate ai face, oricate ai ‘drege’, oricate le-ai spune si le-ai explica, oricate le-ai arata, cu puterea exemplului personal, cu alte exemple concrete, cu sentimente si chiar cu iubire acesti altii refuza sa priceapa, sa inteleaga ca tu le vrei binele, poate 😉 chiar ii iubesti cand le spui ca a ales o cale gresita si ca se prabusesc in neantul fara de scapare, ca se scufunda de buna voie…tu le intinzi o mana iar ei te lovesc cu piciorul, iti intorc spatele si se uita nu la luna si stele ci doar intr-un ciob care sclipeste si nici macar nu e un ciob de oglinda…cu atat parerea de rau sau / si durerea e mai mare cu cat cei carora le-am intins mana sunt oameni la care tinem si incercam, cumva, sa ni-i apropiem, fie si pret de o clipa, sa-i facem sa vada dincolo de tulburarea unui moment nefericit sau al unei situatii care se perpetueaza intr-o directie negativa…poate chiar ii iubim…dar…

Soiul nu e bun….eu asa cred, daca orice ai face, ai spune, ai incerca,ai iubi ai insisnta, daca acel cineva se pravaleste pur si simplu in negatie si alege o cale (poate facila) si departe de a fi cea corecta (ca sa nu spun morala, poate ar parea pretentios dar credeti-ma…nu este) si persista in a se desconsidera ca om…etc..etc..etc..

Ce poti face decat sa asisti neputincios cand  argumentele, declaratiile (nu doar de intentie), incercariel zadarnice de a aduce ratiunea in discutie si de a pune luciditatea chezasa unor hotarari care ne pot marca viata pentru totdeauna si nu in bine, sunt luate nici macar in serios, nici macar ascultate, nici macar sentimentele nu au voce…atunci..totul e in mana lui Dumnezeu.

Poate El e cea din urma sansa, speranta ca Lumina va invinge intunericul si Soarele va straluci din nou dintre norii amaraciunii,tristetii, dezandejdii…

Sa se faca…Lumina !…