Naufragiat
De buna voie si nesilit de nimeni.
Abandonat pe o insula pustie, fara ca nimic si nimeni sa stie
Timpul pravalit in uitarea de sine
Lumea …ca un mesaj intr-o sticla aruncat fara speranta valurilor
Plaja ca un salut catre necunoscut si nesfarsit.
Totul estompandu-se in zare catre crepuscul
Pana cand ramane
Un singur punct
Poate nici acela
Ci doar
O parere…
o plaja pustie si vuietul marii… soarele se ineaca si timpul a stat… gandesti ca mesajul pluteste pe apa… si numai in melos speranta-ai aflat… 😉
ei, uite surpriza…sesizez lirica marina…