Non grata


Doua femei merg pe trotuarul care coboara de la cimitir catre oras.

Podul rupe orasul de restul lumii, dar intrarea te intampina cu gunoaie, fardul unei urbe aflate in moarte clinica…

Femeile vorbesc, trec pe langa ele acolo unde trotuarul se lateste putin si taversez podul in graba, curent, mult curent pe pod, gata sa-mi smulga sapca de pe cap…

Aud din spate un zgomot, vorbe, nu inteleg, ma intorc, un individ gras coboara podul in viteza, la vale….

„Cum sa mergi la cimitir cu parul violet ?”

Ma uit in spate, sesizasem dar n-am dat atentie, una dintre cele doua femei ava parul vopsit cu o tenta de mov, violet, neputand sa mascheze albul batranetii…

Si-mi vin in minte niste vorbe „blestemul flacarii violet”…

Violetul non grata la cimitir, disperarea unui popor dispus sa mizeze si ultima speranta pe o …culoare.

Unde am ajuns ? De fapt…unde suntem?