35 Mai


O carte a copilariei, ajunsa printr-o intamplare in mainile mele, nu stiu daca o mai am, ca destule carti disparute fara urma in ceata vremurilor ( si imi aduca aminte de „Pistruiatul”, premiul I din clasa..I) ,” 35 Mai” de Erich Kastner”.

N-am inteles titlul atunci, de-abia dupa lectura cartii am inceput sa inteleg cate ceva, sa-mi pun intrebari si sa va lucrurile altfel…

O carte care merita citita, atat de copii cat si de, sau mai ales, de parinti sau unchi, matusi…

Nu stiam ca voi deveni un soi de unchiul Ringelhuth, excentric si  cu idei care mai de care mai neasteptate….

Dedenind putin patetic, nu mult, gandul initial era ca dupa momentul „acela” am devenit dintr-o data si femeie si barbat, cumva anacronic, atemporal si nefiresc…am devenit dintr-o data ceea ce mama mi-a lasat mostenire genetic si prin ceea ce mi-a aratat si am vazut la ea, atat cat am avut ochii deschisi si minte pentru asa ceva…si totodata eu cel de ieri a trebuit sa devin ceea ce nu credeam a fi vreodata…

Dar Ringelhuth e altceva, e povestea cu zambetul de smiley pe fata, partea luminoasa si plina de nazbatii a vietii, redescoperirea de sine si nevoia de spontan si de nou impusa si ceruta de cei mai mici si mai dornici de a afla si experimenta lucruri noi, poate si cu inconstienta specifica varstei…

Hmm, poate nu e cea mai buna descriere…cautati cartea, cititi-o indiferent de varsta si nu va veti plictisi…cumparati-o copiilor, daruiti-o si deveniti voi insiva….Ringelhuth pentru cei pe care ii iubiti…fie si pentru o zi de….”35 Mai”…

Frumoasele sambete de odinioara


Devin nostalgic. Am mai scris asta odata, undeva, citand pe cineva, nu vreau sa incurc 🙂 borcanele /autorul care zicea ca atunci cand ne napadesc amintirile ni se ingusteaza viitorul. O fi si un semn de batranete 🙂

Mi-am amintit de emisiunile lui Tudor Vornicu de sambata dupa-amiaza, cand aveam si desene animate, si Muppets, si alte si alte…dar copil fiind sau adolescent ma duce gandul la un cantec dintr-un episod Muppets Show…

Si totusi parca era alfel atunci, parca timpul era mai mult 🙂 si parca sambata,desi incepea dupa ce veneam de la scoala, era …lunga.La fel si duminica 🙂

Ehei…

Dezvat


Incerci azi,incerci maine

Iti dai silinta

Faci tot ce crezi de cuviinta ca trebuie si este necesar

Te…dai peste cap sa convingi si sa reusesti

Dai tot ce e mai bun din tine

Speri, incerci, astepti, intelegi

Te sacrifici

Crezi ca faci totul, ajungi la apogeu si constati ca totul s-a naruit si se risipeste

Praf la raspantii

Si-apoi?

Cum dispare un mit…

Cum se sting bunele intentii…

Cum te intrebi de ce X sau Y are un comportament bizar,accese de badaranie…

Asta cand romantismul 🙂 , pentru ca el era cel ‘incriminat’ , incercat o data, de doua ori, de mai multe ori s-a lovit de zidul interminabil al indiferentei sau neintelegerii si a disparut, s-a dat batut si s-a stins…nu poti merge la infinit cu o floare in mana si cu un zambet pe fata…stiu, poate parea usor pentru unii sa joace rolul etern al lui Casanova deghizat in Romeo, sau chiar al lui Romeo…de ce nu al lui Cyrano :)….cine nu vede dincolo de aparente si nu intelege e sortit intunericului …nu traieste viata si este doar …coada cometei

Si toate se duc si dispar cand ‘prima data’ devine si ‘data urmatoare’ si inca o ‘data urmatoare’ pana cand, vorbind in limbaj periferic 🙂  ‘ti se ia’ si nu mai poti fi cel care erai sau esti…si renunti inevitabil,ireversibil, fara sa vrei sau sa iti dai seama…devine…inutil.

Celor ce au trecut de stadiul acesta si au reusit nu pot decat sa le doresc sa continue si sa reziste…sa pastreze ceea ce au obtinut pentru ca….easy com, easy go…nu stii cand vraja s-a stins…focul nu mai palpaie si…rau daca il tii aprins mereu, rau daca il lasi sa se stinga si incerci cand si cand sa mai pui cate un vreasc pe foc…rau…oricum.

Cine sa inteleaga si cine sa creada ?

Efemeride…