Revolta


Uneori ne mai si revoltam. Insa nu suficient .

Uitam sa ducem pana la capat motivul pentru care ne-am revoltat, cu voce tare,in gand,in scris,in muzica,prin orice forma care exprima revolta.

Ramanem la stadiul de revolta pasiva, descatusarea se stnge ca o ploaie de vara si totul sau aproape totul reintra in banalul cotidian.

Asta pana cand intr-o zi auzim iar la usa cele patru batai ale Destinului,neiertatoare,neinduratoare.

De ce nu ai facut ceea ce ai dorit sa faci si te-ai oprit? De ce nu ti-ai dus revolta pana la capat? Pentru ce atata energie irosita?

De ce?

Patru batai de inima pierdute intr-o mare zbuciumata ca intr-o izbavire desavarsita…
1,2,3,4…

8 thoughts on “Revolta

  1. Până acum mi-au murit pe braţe patru oameni dragi.
    Am fost alături de ei şi în mai lunga sau mai scurta lor suferinţă.
    Şi acesta a fost cel mai sfâşietor lucru pe care tot încercau să-l înţeleagă împreună cu mine, acestea erau regretele cu care au plecat…când şi ultimele bătăi de inimă li s-au pierdut în marea cea zbuciumată…
    Prea puţine regrete există pentru ceva ce ai făcut în “simfonia destinului”.

    Motivul renunţării la…orice (vis sau…revoltă) este cel mai adesea frica.
    Apoi, când erodează şi asta, intervine…”oboseala”, lehamitea.
    În etapa asta, din urmă, sunt eu…

  2. Muguri de viaţă! ;)
    Superb!
    Mulţumesc frumos!

    Pentru seninul serii tale îţi trimit nişte…voci ;)
    care pot îndulci multe dintre sunetele grave ale bătăilor de inimă ale Destinului ;)

    O zi bună, Zefir! ;)

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s