Mi-e dor de o seara de vara in care sa ploua torential, sa-mi simt hainele ude si sa astept sa se usuce mergand fara rost dupa ce ploaia s-a oprit. M-am saturat de ger si de vant,de zapada spulberata si de nameti petrecareti care picteaza arabescuri in locul drumurilor desfundate de fiecare zi.
Unde sunt zapezile de alta data? Oare cine a starnit pronia divina si a desferecat portile cerului cu alb nesfarsit.
Rataciti,ravasiti,imbatraniti de atata alb…ne scuturam de pulberea de stele cernute fara masura parca si ne razvratim in vise fierbinti cu cani de vin parfumate si obraji aprinsi…
Si totusi,n-ati vazut ploaia?
parcă am văzut-o!
cred ca altceva era
Noapte buna!
ba nu, altceva era!
Noapte de catifea!
Buna dimineata,Ana!
Voi asculta…mai tarziu
ascult si imi vine de duca…departe…departe rau
Pingback: Gerul, Vasile Alecsandri « my heart to your heart
…si ploaia mea…