Colorate

Iau o punguta si o arunc in cosul cu rotile. Nu sunt la concursul de la “Realitatea”,n-as avea timp si de ce :)

Colorate, roz, verde fosforescent, albe.

Efectul de turma vad ca functioneaza si la ‘hypermarket’ doar cu remarca,poate necuvenita, ca e bine sa intrebi.

Doamna de langa mine da si ea repede sa insface o punguta si sa o arunce in cosul ei. Doar ca vrea sa-si confirme ca si eu…

” Or fi tari sau moi ?” ma intreaba, asa, ca intr-o doara, sa nu para prea deplasata intrebarea.

Raspunsul meu o loveste in moalele capului (n-am fost necuviincios ci doar am ‘transat’ repede discutia, din lipsa de…timp) :

“Sunt pentru …molii ! “

Si cand te gandesti ca puteau ajunge in mainile unui copilas…desi pe ele scria, in engleza :) naphtalene…o fi vreun sortiment nou de bomboane….

Non grata

Doua femei merg pe trotuarul care coboara de la cimitir catre oras.

Podul rupe orasul de restul lumii, dar intrarea te intampina cu gunoaie, fardul unei urbe aflate in moarte clinica…

Femeile vorbesc, trec pe langa ele acolo unde trotuarul se lateste putin si taversez podul in graba, curent, mult curent pe pod, gata sa-mi smulga sapca de pe cap…

Aud din spate un zgomot, vorbe, nu inteleg, ma intorc, un individ gras coboara podul in viteza, la vale….

“Cum sa mergi la cimitir cu parul violet ?”

Ma uit in spate, sesizasem dar n-am dat atentie, una dintre cele doua femei ava parul vopsit cu o tenta de mov, violet, neputand sa mascheze albul batranetii…

Si-mi vin in minte niste vorbe “blestemul flacarii violet”…

Violetul non grata la cimitir, disperarea unui popor dispus sa mizeze si ultima speranta pe o …culoare.

Unde am ajuns ? De fapt…unde suntem?

Si Dumnezeu a creat Femeia

Adam hoinarea cand Creatorul s-a hotarat sa o creeze pe Eva. Poate avea o premonitie ca burlacia nu era o solutie si solitudinea va duce inevitabil la pierderea libertatii…de miscare…browniana.

Poate ca Adam nici nu exista atunci cand Eva gusta marul oferit de sarpe drept ispita pentru a-si pierde inocenta. La ce bun sa fii inocent intr-o lume in care serpii sunt vorbitori si fac …daruri. Parca nimic nu s-a schimbat de atunci…sau ma insel.

Eu totusi cred ca Eva a fost prima, cea creata de Dumnezeu si asta din mai multe motive valabile atunci, acum si de-a pururea.

Perfectiunea creatiei este intruchipata in Femeie. Si…de cele mai multe ori, Opera Prima este Perfecta s ireproductibila, continuarile (sau sequels cum s-ar zice in zilele noastre) nu pot fi decat copii imperfecte si imitiative, rareori aducatoare de originalitate si spirit novator.

Departe de mine ideea de a constesta Opera Creatorului, atat Femeia cat si Barbatul sunt (sutem) cei haraziti sa fim Stapanii Universului si cei mai de seama reprezentanti ai sai.

Doar ca…de la inceputuri si pana acum Totul, si nu mi-e teama sa sustin si sa recunosc, se poarta pe umerii delicati,aparent, ai …Femeii.

Daca ar fi sa definesc cea mai grea si mai compelxa ‘munca’ de la aparitia omului incoace ar fi suficient un cuvant cu atatea intelesuri : FEMEIE.

Cel mai greu ,dar si cel mai frumos, in Lumea asta este sa fii Femeie : fiica, sora,prietena,iubita, sotie, mama, bunica…si tot asa…ce e mai complex si mai complicat in Lumea asta? Care este cel mai mare mister pe care barbatii se chinuiesc de generatii sa-l descifreze si nici pana acum nu au reusit? De ce oare ? Cum poate Femeia sa fie atatea intr-una singura? Sa ne farmece, sa ne seduca, sa ne iubeasca, sa procreeze impreuna cu barbatul, sa creeze frumosul prin insasi simpla…vai,blasfemie! sa prezenta , sa se faca dorita, asteptata, visata si adulata ? Sa aiba grija de casa, de copii, de barbat, sa munceasca, sa vina ‘odihnita’ de la munca, sa-si puna sortul si sa o ia de la cap, fara tihna si fara sa cracneasca, sa spele,sa calce, sa gateasca, sa gaseasca o vorba buna, sa vada de copii daca si-au facut lectiile, sa puna masa, sa stranga masa, sa spele vasele sa deretice, sa faca …de toate si sa mai gaseasca timp pentru a pune grijulie capul pe perna pentru a se odihni iepureste spre a se trezi a doua zi la crapatul zorilor proaspata si odihnita, frumoasa si gata sa o ia de la capat intr-un perpetuum mobile real, nu conceput de NASA sau de cine stie ce corporatie multinationala…cu un zambet pe fata si fara a arata catusi de putin daca si ce anume o framanta pentru ca, la urma urmei, fisa postului de Femeie este…interminabila iar un Omagiu in doua uvinte ar fi prea putin, mult prea putin pentru cate ar trebui sa spunem, sa scriem, sa pictam, sa cantam….si sa nu ne aducem aminte de Ea doar o data pe an, sa pretindem ca ii luam Pamantul de pe umerii ei zvelti si delicati dar mai puternici ca ai lui Atlas,daca ne punem sortul de gat si o servim ca pe o regina de Ziua Ei…nu, nu e destul…poate parea o ipoctizie…ne-am ispasi ‘pacatul de a fi orbi si indiferenti la lupta ei de zi cu zi’ putin, infiniti de putin daca i-am sopti macar o data pe zi “Te iubesc, Draga mea!” si i-am darui o floare din cand in cand…nu de zile inventate de altii ci ….pur si simplu.

Si Dumnezeu …ne-a creat Femeia…spre a ne crea pe noi toti ceilalti, pentru a ne fi Icoana, Madona si ,mai preus de toate Mama a tot ceea ce exista pe acest Pamant…

La multi ani, Sfanta Nascatoare si Iubitoare de Oameni, Tu…Femeie, Cheia tuturor misterelor si Universul nostru nesfarsit !!!

Multumescu-ti Doamne pentru ca ai creat….Femeia spre a o venera si a o iubi  !